CETATEA NEAMȚ: “Tinere, cunoaște-ți neamul”!

[…] “Iată, tinere, din ce neam, ales în toate, faci parte. Va trebui să trăeşti în mijlocul lui; eventual vei avea ocazia să iai parte la conducerea lui. Dă-ţi toată osteneala să-l cunoşti mai îndeaproape, dar mai presus să-l iubeşti sincer şi cu toată puterea însufleţirii tinereşti, căci nu poţi iubi în adevăr de cât ceia ce cunoşti.”

[…] “De înţelegerea noastră atârnă soarta poporului. Ori îl împingem spre prăpastia peirii, ori îl conducem pe suişul biruinţii spre a putea arăta tot ceia ce, ca valoare şi energie, stă adormit în fiinţa lui chinuită până acum.”

[…] “Neamul se află la o răscruce a soartei lui. Are nevoie de oameni pe cât de energici pe atât de luminaţi, pe cât de însufleţiţi pe atât de pregătiţi, cât mai serios şi cât mai temeinic. Pentru a păstra însă continuitatea etnică, se cere să aibă conducători credincioşi, înţelegători, pricepuţi şi mai presus care să cate spre el cu dragostea caldă a fiului către părinţi.”

[…] “Poporul român nu are în total aceiaş componenţă sufletească. Sunt ramuri care au crescut în condiții variate, chiar cu influenţe somatice diferite. Moldovenii sunt mai blajini, predispuşi spre tainică gândire, dar mai lăsători, muncitorii ogoarelor; muntenii sunt vioi, mai iuţi la mişcări, mai întreprinzători; oltenii bat pe evrei în ale întreprinderilor, iar mocanii, fie mărgineni fie dinspre Satul-Lung, sunt mai lipsiţi de spontaneitate, clar chibzuiţi şi recunoscuţi ca vrednici organizatori în gospodăria rurală.”

(Prof. I. Simionescu, 1942)

Cetatea Neamț se află la aprox. 46 km de Piatra Neamț, în partea de NE și la marginea orașului Târgu Neamț, situată pe stânca Timuș de pe Culmea Pleșu (Dealul Cetății), la o altitudine de 480 m.

Cetatea Neamț constituie un adevărat simbol al județului Neamț, dar și un simbol al identității locale și naționale.

Această fortăreață medievală avea un rol strategic bine definit (supravegherea zonei dintre Valea Moldovei și a Siretului, precum și a drumului către munții spre Transilvania). Cetatea Neamț este o cetate impresionantă, o mărturie vie a trecutului Moldovei, un simbol al puterii și rezistenței poporului nostru.

***Din anul 2015. Cetatea Neamț a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din jud. Neamț (cod clasificare NT-II-m-A-10707).

Descrierea Cetății Neamț:

Dimitrie Cantemir – Descriptio Moldaviae, 1714-1716: „Neamțul, cetate așezată pe râul cu același nume, care este zidită pe un munte foarte înalt și e atât de întărit din fire, încât pare să înfrunte orice atac vrăjmaș. A fost de multe ori atacată, dar n-a fost cucerită decât de două ori: o dată de turci, sub domnia lui Soliman, și o dată în vremurile noastre de Ioan Sobieski, craiul Lehiei. Dar ea n-ar fi fost luată, dacă foamea nu i-ar fi silit pe cei câțiva moldoveni aflați înlăuntru ca s-o apere, s-o dea în mâinile leșilor, după o împresurare de mai multe zile. Odinioară cetatea avea un zid îndoit și numai o poartă, după aceea însă, când turcii au stricat zidul dinafară, moldovenilor nu le-a mai rămas decât cel dinlăuntru. Înainte ca Moldova să fi fost închinată turcilor, la izbucnirea războaielor, voievozii își trimiteau copiii și averile în această cetate, aproape de nebiruit; și astăzi încă ea este locul de scăpare foarte sigur pentru locuitori, când sunt atacați de vecinii lor. Din această pricină și înainte vreme voievozii și-au clădit aici palate destul de mari, care se văd încă și acum; însă nu li se poartă de grijă așa cum s-ar cuveni.”
Dimitrie Bolintineanu – Călătorii în Moldova, 1859: „Cetatea, despre munte, este înconjurată de un șanț foarte lung. La o mică depărtare de cetate este un pilastru gros de piatră, ce forma înainte cel dintăi pilastru, unde este capătul podului în cetate. La câteva pasuri de la acest pilastru, se vede altul dărâmat, apoi tot atâtea pasuri, prin șanț altul, în scurt puturăm recunoaște cel din urmă loc, unde se sfârșea podul. Zidurile cetății parte stau încă în picioare, altele sunt dărâmate. Partea castelului, despre vale, este așezată pe marginea unei stânci râpoase”
Ion Creangă – Amintiri din copilărie, 1881: „Iar deasupra Condrenilor, pe vârful unui deal nalt și plin de tihărăi, se află vestita Cetatea Neamțului, îngrădită cu pustiu, acoperită cu fulger, locuită vara de vitele fugărite de strechie și străjuită de ceucele și vindereii care au găsit-o bună de făcut cuiburi într-însa”. „Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul în care se oglindeşte cu mâhnire Cetatea Neamţului de atâtea veacuri“.
Alexandru Vlahuță – România Pitorească, 1901: „Ce de lucruri n-ar şti să povestească de-ar avea grai ruinele acestea!? Când te gândeşti c-a fost atâta viaţă aici… inimi care s-au iubit, ochi cari-au plâns, viteji cari şi-au vărsat sângele pe zidurile acestea! La porţile acestei cetăţi s-a strâns norodul răzvrătit, cerând lui Lăpuşneanu capul lui Moţoc. Pe meterezele ei au stat dârji în faţa lui Sobieţchi cei 19 plăieşi, luptând c-o oaste-ntreagă, preţuindu-şi fiecare glonţ, ochind în căpetenii şi făcând pe poloni să creadă că-i o armată-n cetate“. Pe dealul „râpos, înalt, pe fruntea căruia stă, ca o coroană, fantastica ruină a Cetății Neamțului”.
Mihail Sadoveanu – Cetatea Neamțului, 1908: „neclintită în moartea ei”, „ca o fantomă încremenită […] pe vârful coastei goale”, un „schelet uriaș în șuierul înălțimilor, în visul mohorât al legendelor”
Calistrat Hogaș – Pe drumuri de munte, 1912: „Alăturea, în umbra depărtării, stătea nemișcată și gânditoare pare că vestita Cetate a Neamțului, cetatea lui Ștefan, martoră nepieritoare a gloriei noastre trecute”
Nicolae Iorga – Note de călătorie, 1918: „un zid, gol de acoperiș, zimțuit de vânturi vrăjmașe, de focuri, de lepra ucigașă a părăsirii” […]”mâne, poate, când iubirea pentru trecutul nostru va fi mai mare și se va arăta în felul ce se cuvine, comorile îngropate vor ieși la iveală, dezvăluind mai bine cultura vechilor timpuri„

Repere istorice ale Cetății Neamț:

Ipoteza I (ctitorie mușatină)

Cetatea Neamț este prezentată ca fiind o ctitorie mușatină datând de la sfârșitul sec. a XIV-lea, aceasta fiind ridicată în perioada domniei lui Petru I Mușat în Moldova (1374-1391); acest fapt a fost confirmat de descoperiri arheologice (materiale din sec. al XVI-lea și monede de argint specifice vremurilor acelora). În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că cetatea a fost construită în mai multe etape, iar anterior epocii lui Petru I Mușat nu a existat nicio fortificație. Prima menționare a Cetății Neamț a fost la 2 februarie 1395, când regale Sigismund de Luxemburg al Ungariei a ajuns în Moldova, într-o expediție militară cu scopul expansiunii teritoriale (cronica maghiară consemnează că s-a emis un act de cancelarie „ante castrum Nempch”). Sigismund de Luxemburg a fost învins de domnitorul Ștefan I al Moldovei (1394-1399), la Hindău (astăzi Ghindăoani) – fapt confirmat de Cronica moldovenească și de inscripția de pe piatra funerară a domnitorului, care se află la Mănăstirea Bogdana (jud. Suceava).

***În această etapă a fost ridicat un fort central, cu ziduri înalte de 12 m și groase de 2-3 m, susținute de 15 contraforturi. Aceste ziduri s-au păstrat și în zilele noastre. Săpăturile arheologice au evidențiat în curtea interioară, o fântână.

În sec. al XV-lea, cetatea a fost fortificată de Ștefan cel Mare (1457-1504). Primul document care face referire la un comandant al cetății (pârcălab) datează din anul 1407 (în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), pârcălabii făceau parte din sfatul domnesc). Între 1475-1476, Ștefan cel Mare, având un răgaz între cele două bătălii (de la Podul Înalt și de la Valea Albă) a poruncit ca zidurile să fie înălțate cu încă 6-7 metri și să se construiască creneluri și ferestre înguste, pentru a întări apărarea Cetății Neamț. În plus, în partea de N și NE a fost săpat un șanț mult mai adânc și mai larg, iar în partea de N a fost construit un zid care era flancat de patru bastioane semicirculare. Podul de acces a fost sprijinit pe 11 piloni de piatră, acesta având o parte fixă și una mobilă. Tot aici au fost pregătite și două capcane cu trape (cunoscute sub denumirea de curse de șoareci).

***În perioada domniei lui Ștefan cel Mare, cetății i s-a adăugat o curte exterioară de aprox. 800 mp și alte ziduri cu patru bastioane. Au fost supraînălțate zidurile până la 20 m și a fost săpat un șanț de apărare cu o lungime de 25 m și o adâncime de 10 m. Intrarea în cetate se făcea pe un pod arcuit, care se sprijinea pe 11 piloni din piatră. În interiorul cetății au fost construite case domnești, locuința domnitorului, biserica și magazii.

Menționări ale cetății privind asediul turcilor conduși de sultanul Mohamed:

„Cronica moldo-germană„: „împăratul a asediat un castel cu numele Neamțul. Atunci au tras din castel în tunul cel mare și au împușcat și pe comandantul artileriei. Atunci împăratul s-a tras înapoi”

Giovanni Maria Angiolello (1451-1525), vistiernicul sultanului: „Făcând încercarea de a cuceri fortăreața amintită, s-au așezat șapte bombarde și în decurs de opt zile s-au făcut efortul de a o cuprinde, dar două din cele bombarde s-au spart, iar cei care se aflau în fortăreață nu voiau să stea de vorbă și toți se apărau cu artilerie și nu le păsa de noi”

Scurt istoric

Alte lucrări la Cetatea Neamț au fost făcute în timpul domniei lui Petru Rareș (1527-1538; 1541-1546), iar după fuga în Transilvania (1538), fortificația și-a deschis porțile în fața lui Soliman Magnificul.
În timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568), Cetatea Neamț a trebuit să fie incendiată, domnitorul acționând la solicitarea turcilor: „Alixandru vodă făcându pre cuvântul împăratului, umplându toate cetățile de lémne, le-au aprinsu de au arsu și s-au răsipit, numai Hotinul l-au lăsat, ca să-i fie apărătură dispre leași” (Gr. Ureche)
În timpul primei domnii a lui Petru Șchiopul (1574-1577), a fost inițiată refacerea cetăților distruse în vremea lui Alexandru Lăpușneanu.
Din relatările cronicarului Miron Costin, în luna mai a anului 1600, Cetatea Neamț își deschide porțile pentru Mihai Viteazul și oștile vlaho-transilvane. În luna septembrie 1600, Ieremia Movilă vine iarăși la tronul Moldovei, fiind susținut de polonezi și cazaci.
În timpul domniei sale, Vasile Lupu (1634-1653), a reparat Cetatea Neamțului și a construit o biserică în locul paraclisului, iar încăperile din cetate au căpătat aspect de chilii (a transformat cetatea în mănăstire). Acest fapt este consemnat într-o pisanie în limba slavonă, care se află la Mănăstirea Secu. Cetatea a reprezentat și un loc de refugiu pentru familia domnitorului, după cum relatează Miron Costin (anul 1650, în timpul invaziei tătarilor – „au pornitu pre doamna depreună cu casele boierilor pen frânturile codrilor, pre la Căpotești, spre Cetatea Neamțului„), și mai mult decât atât, „la Cetatea Neamțului era toată inima avuției lui Vasilie-vodă, deci acolea au răpedzit Vasilie-vodă pre Ștefăniță paharnicul, nepotul său, să apuce avuțiia, și, ori că n-au știut Ștefan Gheorghie logofătul de avuțiia acéia în Cetatea Neamțului, ori au stătut după lucruri care începuse și n-au socotit acéia bani, iară era mai aproape de dînsul decît de Vasilie-vodă acéia avuțiie„.
În timpul domniei lui Dabija-Voda, între anii 1662 şi 1672, la Cetatea Neamț a funcţionat o monetărie, așa cum au scos la iveală săpăturile arheologice.
În luna iulie 1675, la porunca domnitorului Dumitrașcu Cantacuzino (1673, 1674-1675), care era supus turiclor, Cetatea Neamț a fost distrusă („triimis-au Dumitrașco-vodă pe Panaitachii ușerul Morona c-un agă turcu, pentru să strâce cetățile, și cu alți boieri. Și atunce, ieșind nemțâi din Suceavă, au întrat acel Panaite, tălmaciu agăi, și cu acel agă … Dece atunce au strâcat cetatea Sucevei ș-a Neamțului ș-a Hotinului„)
În anul 1686, o parte din armata poloneză aflată sub conducerea regelui Ioan al III-lea Sobieski, alături de cazaci, au ajuns și la Cetatea Neamț. Cazacii au adus-o și pe domnița Ruxandra (fiica lui Vasile Lupu), văduva lui Timuș Hmelnițki, pentru a le arăta unde a ascuns domnitorul averea sa. Domniței Ruxandra i-a fost tăiat capul cu toporul, iar polonezii au furat cei 19000 de galbeni ai familiei sale.
În timpul domniei lui Constantin Cantemir (1685-1693), după cum relatează Ion Neculce în letopisețul său, „în al șesălea anu a domniei lui Cantemir-vodă coborâtu-s-au craiul Sobețichii cu oștii grele iar în Țara Moldovei (…) Ș-au vinit craiul cu obuzul pe la Botășeni și pen Cotnarii păn’ la Târgul Frumos, și de la Târgul Frumos iar s-au întorsu în țara lui, că era vreme de toamnă. Și atuncea, întorcându-să, au lăsat oaste cu bucate în cetate, în Neamțu, și-n Sucevi, în mănăstirea armenească, și-n Agapie în mănăstire, și-n Săcul, și-n Câmpul Lungu, și-n Hangu.” Conform jurnalului campaniei poloneze, Cazimir Sarnecki notează că în data de 14 octombrie 1691, oastea lui Sobieski a ajuns la Cetatea Neamț.
Polonezii au trebuit să părăsească cetățile și mănăstirile din Moldova, conform Tratatului de la Karlovitz (1699).
În timpul domniei lui Mihai Racoviță (1703-1705; 1707-1709; 1715-1729), domnitor supus turcilor, Cetatea Neamț a fost distrusă la ordinul acestuia (sec. al XVIII-lea, anul 1718): „lui Mihai-vodă i-au venit de la Poartă poroncă să strice Cetatea Neamțului și Miera, unde au șăzut cătanele. Și le-au stricat, iar nu foarte de tot” (Ion Neculce).
Din sec. al XVIII-lea, cetatea a fost părăsită și s-a degradat; domnii fanarioți au ignorat-o mai bine de un secol.
În timpul domniei lui Mihail Sturdza (1811-1837), zidurile cetății au fost protejate de locuitorii din Târgu Neamț (aceștia cărau pietrele dărămăturilor pentru case și beciuri) prin montarea de garduri; a fost amenajată și o potecă.
Între anii 1968-1972, la Cetatea Neamț s–au efectuat lucrări de consolidare, după ce în anul 1866, cetatea a fost declarată monument istoric.
Între anii 1939-1942 și 1953-1954 s-au desfășurat cercetări arheologice.
Între anii 1962-1970, 1992 și 2007-2009, cetatea a fost cosolidată și restaurată (au fost amenajate dormitoarele, monetăria, sala armelor, bucătăria, magazia de provizii, sala armelor, temnița, curtea și terasele, paraclisul Sf. Nicolae).

***Materialul de construcție este piatra de râu (probabil din zona Pipirig), piatra de carieră (Domesnic și Gura Secului), rocă de gresie verzuie (din stâncă, de pe Culmea Pleșului), iar mortarul a fost făcut din var amestecat cu nisip, piatră sfărmată, cărămidă pisată, microprundișuri și praf de mangal (cărbune de lemn).

Ipoteza II (ipoteza germanică sau teutonică)

Istorici precum A.D. Xenopol (1847-1920), B.P. Haşdeu (1838-1907) sau Dimitrie Onciul (1856-1923) au acreditat ipoteza construcției Cetății Neamţului de către cavalerii teutoni, pornind de la cavalerii teutoni din Ţara Bârsei, care între anii 1211-1225, ar fi construit pe versantul estic al Carpaţilor un “castrum muntissimum” (informație provenită din Bula papală din 1232). În ciuda acestora, nicio altă mărturie documentară sau arheologică nu a fost descoperită, care să susțină ipoteza istoricilor.

George Coșbuc – Cetatea Neamțului, 1896: “Sunt cu ceară picurate/ Filele-n bucoavna mea,/Dar citesc, cum pot, în ea./Spune-acolo de-o cetate/Care Neamțul se numea/Și-au zidit-o, spune-n cronici,/Nemți, germani sau teutonici.”

Misail Călugărul – adăugire la letopisețul lui Grigore Ureche: „Aflatu-s-au într-această țara și cetăți făcute mai de demultŭ de ianovedzi: cetaatea în târgul Sucévii și cetaatea la Hotin și Cetatea Albă și Cetaatea Chilii și Cetaatea Neamțului și Cetatea Noaă, Romanul, ce i s-au surpat pământul ș-au cădzut cetaatea.”

***Lt. col. Nicolae Boerescu a publicat o lucrare monografică privind Cetatea Neamț, prin care susținea teoria conform căreia fortificația ar fi pera teutonilor care voiau să oprească tătarii care invadau Moldova și prezentau o amenințare pentru Occdient (între anii 1204-1220): „În acest scop ei au făcut trei construcţii (1210-1230) din care două cetăţi. O cetate, case şi magazii – pe vatra satului Neamţul (azi Mănăstirea Neamţ). A doua construcţie (case, grajduri, magazii) se afla la Trăpezari sub Brăileanca (înainte de Mănăstirea Neamţ spre sud-est)“ […] „Această cetăţue a fost construită de Cavalerii germani în forma de castel, cam la anul 1200, pe culmea Timuş (o ramificaţie Sud-Vest a culmii Pleşului, lângă Târgul Neamţu) azi se numeşte culmea cetăţei. Scopul a fost ca să le servească ca un observator la gura văei Neamţu, cu destinaţie a putea descoperi din vreme înaintarea Barbarilor, a nu surprinde garnisoana din cetatea (mănăstirei Neamţu), deosebit a forma ea singură o resistenţă, aşa că Barbarii nu o puteau trece cu vederea în drumul lor înspre munţi, trebuind a o ataca”.

***Vitalie Josanu, IPJ Neamț: „Iniţial, înainte de sfârşitul veacului XIV, a existat o fortificaţie de lemn – la ridicarea ori consolidarea căreia, în baza unor presupuse înţelegeri cu autoritatea din regiune, să fi contribuit mult colonizatorii germani, teutoni sau, cel mai plauzibil, saşi -, ulterior aceasta este distrusă, pradă divergenţelor locale şi, în cele din urmă, pe locul ei s-a ridicat puternica fortificaţie de piatră, din porunca lui Petru I Muşatinul“

Restaurarea Cetății Neamț

În perioada 2007-2009 s-a restaurat întreg ansamblul architectonic, iar la data de 4 iulie 2009, Cetatea Neamț a fost redată circuitului turistic.

Cetatea are forma unui patrulater, cu laturi inegale (partea de nord – 38.5 m, partea de sud – 37.5 m, partea de est – 47 m și partea de vest – 40 m). Zidurile sale au o grosime de aproximativ 3 m. Cele 21 de camera restaurate se impart astfel: latura de est cuprinde închisoarea, magazia de provizii, bucătăria, neagra temniță, monetăria, paraclisul, o cameră de locuit, camera domnițelor și camera pârcălabului; latura de vest cuprinde sala de sfat și judecată, sala armelor, o cameră de taină, un iatac și o cameră de trecere; latura de sud cuprinde un lapidarium și o terasă. În partea de nord se afla doar zidul de incintă. În curtea interioară se găsește o fântână. De obicei, în cetate erau aprox. 300 de oameni, aceasta nefiind locuită propriu-zis de domnitor (doar în caz de război, domnitorul, alături de familie și de sfetnicii apropiați, se refugiau aici). Acest plan al Cetății Neamț a fost apreciat ca fiind aprox. același cu cel de la Cetatea Sucevei, având o influență polono-lituaniană. Ce are specific Cetatea Neamț este faptul că turnurile de apărare au fost plasate/încadrate direct în ziduri. De asemenea, se remarcă și un stil gotic al ancadramentelor porților și ferestrelor (influență, probabil de la meșterii aduși din zona Bistriței și Rodnei).

Nicolae Boerescu: „Pentru comunicaţie între cetăţi, pe atunci se serveau de nişte semnale optice numite: ciuge (ciuhă) adecă un lemn lung (catarg 15-20 m) învălit cu paie sau fire de iarbă anume şi unse cu păcură, iar în vârful lor un cerc; se aprindeau după cum şi invasia venea (din afară de ţară dinspre Bucovina ori din interior), dinspre Valea Moldovei şi aceste ciuge se întindeau până la froniteră”.

Monetăria (sala în care se băteau monedele), acum locul unde sunt expuse monede, fotografii, copii după documente istorice. În așa-zisa monetărie, în sec. al XVII-lea (în vremea lui Eustratie Dabija-vodă), s-ar fi falsificat monede, lucru dovedit prin dovezi arheologice (resturi monetare, monede după emisiuni suedeze – imitații după cele emise de regina Cristina a Suediei sau după cele emise de regale Karol V Gustav ori poloneze – imitații după cele emise de regale Cazimir). De asemenea, a fost identificat și un tezaur monetar în curtea cetății, care cuprinde 166 de piese monetare (cea mai veche datează din anul 1622, respectiv cea mai recentă din 1698), printre care 100 monede reale emise de Polonia și Suedia, dar și altele emise de ducatele germane.

Temnița (sec. XVI-XVII)

„… deci mă rog domniilor voastre ca lui Dumnezeu din cer, să mă scoateţi lângă voi…şi să nevoiţi să daţi ştire părintelui mieu Mogâlde Vornicului, că eu zac în temniţă de mănânc lutul şi păduchii… şi am făcut o barbă pâna la brâu şi se află aiastă scrisoare sănătoşi pre dumneavoastră de la Domnul. Amin. Iscălesc, feciorul vostru Cocrişel. Şi îs numai cu cămaşa”. (scrisoarea lui Cocrișel, oștean al lui Ieremia Movilă)

În “neagra temniță” din turnul de SE al Cetății Neamt erau întemnițați îndeosebi prizonierii de război. În atmosfera rece și întunecată se mai găseau și alți condamnați (trădătorii, boierii necredincioși) la pedepse aspre, care comiteau infracțiuni de tipul celor consemnate în documentele vremurilor de atunci, precum “hiclenia, limba strâbă și ucisăturile”.

Fântâna de la Cetate

Există și o legendă conform căreia ar fi niște tuneluri secrete (care ar fi fost săpate cu dalta) sub această fortificație mușatină, care pleacă de la cetate și ajung până la Suceava sau până la Roman și Iași. Vitalie Josanu amintește de aceste hrube în lucrarea sa „Reflecţii istorice privitoare la Cetatea Neamţului. Pagini de istorie militară medievală“ (2009), citându-i pe:

Radu Popa cu lucrarea „Cetatea Neamţului“ (1963) – “În partea în care s-a afirmat de către unii cercetători că ar fi existat o fântană largă, cu trepte coborând pâna la luciul apei şi cu hrube care duceau, pe sub pământ, până dincolo de apa Ozanei sau chiar până la…Suceava, nu s-a găsit nici o urmă. Basmele în legătură cu tunele subterane şi punţi din piele de bivol au înflorit istoria tuturor cetăţilor şi mai continuă să fie povestite şi azi”;
Profira Groholschi (1877-1956), cartea „Cetatea Neamţului” (1914): „În mijlocul cetăţuii era o fântână cu grile deasupra şi cu garliciu la o parte, pe unde se mergea până la <argeaua> de lângă strajă. Dela argea hruba se împărţea în două: hruba din dreapta ducea spre Oglindeşti şi de acolo în susul râului Moldova spre Baia şi Suceava, ori în jos spre Roman şi Iasi, pe şleahurile (drumurile) cele mari. Hruba din stânga ducea până la Valea Dadei (Valea Dracului). Hrubele erau largi, înalte şi prin ele se umbla numai la ceasuri grele de alarmă prin doua eşiri (sic!) deosebite. Astfel ele stăteau închise şi neştiute”. Aceste informații ar proveni de fapt de la un călugăr Paisie (nepot al unui armaș de la Cetatea Neamțului, Stoian Joldea), despre care autoarea menționează: „Cărţile lui însă s’au pierdut, când a ars Mănăstirea Neamţu la 1862, cel puţin aşa spun călugării Sofronie Pelea din schitul Secul, Savate Jecu din M-rea Neamţu, Neofit Arbore din Râşca”.

Trista poveste a domniței Ruxandra

Domnița Ruxandra, fiica lui Vasile Lupu, s-a căsătorit în anul 1652, însă după 2 ani a rămas văduvă. La vârsta de 23 de ani și cu 2 copii, domnița s-a retras la cetatea Rașcov, pe malul Nistrului. După revenirea în țară a lui Vasile Lupu (care fusese prizonier al turcilor), domnița s-a reîntors la Târgu-Neamț (în satul Preutești). În urma trădării boierului Crupenshi, domnița Ruxandra a fost răpită de soldații cazaci și polonezi și a fost dusă la Cetatea Neamț, unde a fost torturată și ucisă: „aflat-au pre doamna Ruxandra, fata lui Vasilie Vodă, pre care o au ţinut-o în cetatea Neamţu şi cu multe munci au muncit-o pentru avuţie, pre urmă i-au tăiat capulu pre pragu cu toporu. Spunu cum să fi găsitu la dansa 19.000 de galbeni” (Nicolae Costin).

Nu uitați să treceți și pe La Moș Chiorpec!

Idei neconcretizate

Promisiuni care „datează” din anul 2009, care făceau referire la investiții cu fonduri europene pentru a avea un sistem cu telecabine care să urce până la Cetatea Neamț (Vasilică Harpa, Decebal Arnăutu, foști primari ai orașului Târgu Neamț).

În 2018 regăsim aceeași idee introdusă într-un proiect de hotărâre privind aprobarea de principiu a unui schimb de teren între Orașul Tîrgu Neamț și Regia Națională a Pădurilor – Romsilva SA, Direcția Silvică Neamț, Ocolul Silvic Tîrgu Neamț. În raportul de specialitate (nr. 7126/17.05.2018) la proiectul de hotărâre, avizat de primarul în funcție la momentul respectiv, dl. Vasilică Harpa) se identifică scopul: “În vederea realizării Sistemului de transport vizitatori (lift de persoane pe plan înclinat), este necesară o suprafață de teren de aproximativ 2.000 mp, teren care face legătura între str. Cetății și Cetatea Neamțului.”, după care urmează descrierea tehnică a investiției….

”Sistemul de transport vizitatori reprezintă o instalație tip ascensor care preia persoanele din punctul de îmbarcare cota 380 m, transportându-le prin intermediul unei cabine cu o capacitate de 8-12 locuri, în punctul de debarcare situat la cota 465 m, în apropierea parcării din latura de sud- est a monumentului, în apropierea punctului de acces în cetate. Traseul va fi în linie dreaptă, situat în plan înclinat, cu o diferență de nivel de aproximativ 85 m între cele două puncte de plecare și sosire, având o lungime în proiecție orizontală de aproximativ 225 m. Amenajarea parcării, a rampei de îmbarcare cât și executarea traseului ascensorului se va face prin executarea unor lucrări de defrișare arbori pădure, excavații, terasări, amenajări de teren forestier, de aproximativ 1500 m pentru traseu și minim 100 m pentru terasă și parcare, în total un minim de 1600 m”.

….și cam atât de atunci!

Proverb românesc: Deşteptul făgăduieşte, iar prostul trage nădejde!

Cu drag,

Cati Tomulescu

Surse bibliografice:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cetatea_Neam%C8%9B

https://stirileprotv.ro/stiri/romania-pitoreasca/cetatea-neamtului-intre-adevar-istoric-si-legenda-moartea-domnitei-ruxandra.html

https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/sobieski-si-romanii-in-varianta-cu-fonduri-ue-ce-se-poate-vedea-la-cetatea-neamt-dupa-reabilitare-1602351

https://www.roturistic.ro/targu-neamt/cetatea-neamtului_a144.htm

https://mcntn.muzeu-neamt.ro/constructia-cetatii-neamt.html

https://adevarul.ro/stiri-locale/piatra-neamt/secretele-cetatii-neamt-cum-au-ridicat-fortareata-1621133.html

https://adevarul.ro/stiri-locale/piatra-neamt/strategii-de-aparare-la-cetatea-neamt-de-ce-podul-1702113.html