“Pe la-ngânarea zorilor ieșim din cotlonul mânăstirii, pe poarta pârăului Agapia, în largul luncii aburite de brumă, trecem prin Târgu-Neamțului, printre dughenile ce-ncep a-și ridica obloanele, deschizând ochi somnoroși în ulița pustie, urcăm dealul Oglinzilor, din zarea căruia vedem la stânga „Băile Oglinzi”, sub poalele codrului, și dăm pe la satul Boroaia în frumoasa și îmbelșugata vale a Moldovii.” (Alexandru Vlahuță, În Munții Sucevii)
O adevărată bogăție! Un cadru natural care te vindecă și te liniștește. În munții din jur, spiritualitatea abundă.
Dar pentru unii…o stațiune uitată, prăfuită de ignoranță, lene și lașitate.
Astăzi… doar o tabără pentru copii și un marcaj turistic. Trist, foarte trist.
Iată sămânța dezbinării împrăștiată peste tot. De mult uitat același gând și același glas. Unitatea ajunge arhaism?!
Existența Răuceștilor a fost consemnată prima data în istorie în 12 martie 1437, atunci când Ilie Voievod a dăruit moșia lui Răuce, un locuitor din Bucovina.
Într-un document al vremii este menționat și satul Oglinzi: ”Am vândut a noastră direaptă ocină şi moşia giumatate de sat Oglinzi, ce este în ţinutul Neamţului, din vatra satului şi din câmp”. Moșia care cuprindea o jumătate din satul Oglinzi fusese vândută în anul 1646, de logofătul Nistor Batiște lui Gheorghe Roșca, vistiernic.
Într-un hrisov din anul 1711 (în timpul domniei lui Dimitrie Cantemir în Moldova) se regăsește și informația cum că ”moşia Răuceşti cu clăcaşii din sat este donată mânăstirii Secu”.
Alte date bibliografice notează că municipalitatea Târgu Neamț a obținut 12 ha de teren pentru construirea Băilor la Oglinzi, care se aflau pe fosta moșie făcută danie Mănăstirii Neamț, în anul 1757, de către domnitorul Constantin Cehan Racoviță.
Din anul 1784, după revoluția lui Horea, în această zonă au ajuns mulți ardeleni refugiați, care s-au stabilit fie în satul Răucești, fie la Brusturi, fie la Oglinzi.
Din anul 1864, satele Răucești și Oglinzi, au format Comuna Răucești (o suprafață de 7710 ha). În 1950, comunei îi revin alte două sate – Sârbi şi Ungheni (ulterior devenind unul și același, Ungheni). În anul 1968, comuna Răucești aparținând de raionul Târgu-Neamţ, trecea de la jud. Bacău la jud. Neamţ.
***Printre atracțiile turistice din zonă (sat Răuceștii de Jos) este și Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” (sfințită în anul 1865), ctitorie a fostului proprietar al moșiei Răucești, Mihail Kogălniceanu (fost ministru de interne, prim-ministru, în timpul domniei lui Cuza Vodă). O contribuție substanțială la construcția bisericii a avut-o și fiica lui M. Kogălniceanu, Lucia Leon Bogdan. După reparațiile efectuate la acoperișul și pereții bisericii, dar și în interiorul acesteia (1997-2000), lăcașul a primit al doilea hram – „Sf. Apostol Toma” (sau „Duminica Tomei”). Biserica a fost ridicată pe locul unui alt sfânt lăcaș care aparținuse în trecut de Mănăstirea Secu. În timpul celui de-al doilea război mondial, rușii au făcut din biserică, depozit și grajd pentru animale.
Astăzi, în imediata apropiere a orașului Târgu Neamț, la o altitudine de aproximativ 480 m, pe Culmea Pleșului (cunoscută și sub denumirea de Poiana Dăscăliței), se află stațiunea Băile Oglinzi (sat Oglinzi, com Răucești, jud. Neamț), recunoscută pentru apele minerale clorurosodice cu proprietăți terapeutice.
***Exploatarea sării pe teritoriul țării noastre își are originea în neolitic și este considerată ca fiind cea mai veche din Europa. Cercetările arheologice din Oglinzi, Lunca și Țolici (jud. Neamț) au scos la iveală urme ale culturii Starcevo-Criș (mileniul VI î.Hr). Alte cercetări efectuate la Lunca și Oglinzi au vizat exploatarea sării și vestigii arheologice din eneolitic (cultura Cucuteni). Acest izvor de apă sărată, Lunca-Slatina este unul dintre cele mai vechi izvoare din Europa, avându-și originea în urmă cu 8000 de ani, fiind folosit de civilizațiile neoliticului. Despre zăcământul Oglinzi se cunoaște că este una dintre cele mai importante acumulări de sare acvitaniană, alături de Sărata-Bacău, Scăriga, Cacica și Buda-Buhuși. Datele arată că în această zonă (Oglinzi) există o lamă subțire de sare, iar dintre izvoarele sărate, Lunca-Poiana Slatinei (comuna Vânători, jud. Neamț) era renumit, având o concentrație de sare de 347 g/L, apa fiind utilizată în mod obișnuit pentru alimentație și în hrana animalelor. Spre deosebire de acesta, izvoarele de la Oglinzi au fost recunoscute pentru tratamente balneare.
“În campania 1992, când a fost efectuat sondajul de informare din această statiune, s-a mai trasat o secţiune de control (SV) la circa 1 00 m depărtare de depunerea precucuteniană, în marginea stângă a drumului Tg. Neamt – Băile Oglinzi, într-un punct pe care noi l-am numit Băi II […] Tipologia ceramicii este identică cu cea a resturilor de vase din zona B a Poienii Slatinei, recoltate în nivelul corespunzător culturii Starcevo-Criş. […] Ţinând cont de aceste descoperiri, suntem convinși că putem sustine că şi la Băile Oglinzi a existat un punct de exploatare a slatinei.” (Gh. Dumitroaia, Depunerile neo-eneolitice de la Lunca și Oglinzi, județul Neamț)
Băile Oglinzi, rivalele celor mai renumite băi din Europa – un vis demult apus.
„Le zice „Perla Moldovei”, căci reprezintă într-adevăr o perlă prin nestematele băi ce posedă. Pentru a ajunge la ele și a le admira, luați trenul de Moldova, descinzând la Pașcani, iar de aci pe un drum splendid, ajungeți la „Băile Oglinzi”…Iată-ne în parc, mii și mii de flori de toate culorile îți încântă privirea și te îmbată cu mirosul lor. Pădurea, o feerie, în care brazii se îngână cu stejarii și mesteacănii…Sub copacii aceștia au stat la sfat prietenește Vlahuță, Delavrancea cu Arthur Stavri și Arthur Gorovei…Aici au primit ei frumoasele lor inspirațiuni. O mulțime de păsări încântătoare și de toate speciile zbor din loc în loc prin tufișuri, pe arbori; aerul ozonizat, dulce și curat îți pare un balsam. Muzica reg. 10 vânători de munte cântă în fiecare seară la Cazino. Foarte modern construit, aci se dau baluri, serbări, teatru, cinema, etc. Restaurantul foarte curat cu o bucătărie aleasă. Coborăm spre băi, ale căror ape sunt cunoscute prin efectele lor și părăsim această stațiune, cu dorința de a mai reveni în acest Paradis al sănătății”, scria revista Realitatea Ilustrată, în iulie 1928, despre Băile Oglinzi din jud. Neamț.
Stațiunea Oglinzi a fost înființată în anul 1889, însă stabilimentul balnear a fost dat în folosință în anul 1893 (unele surse menționează că deschiderea oficială a avut loc în data de 5 iulie 1896). Principalele afecțiuni tratate erau anemiile, reumatismul, boli ale sistemului nervos, boli de piele, rahitismul. Din vara anului 1940 și până în 1970, stațiunea a fost închisă (mai exact lăsată în paragină), iar din 1988, băile au fost redeschise doar cu două pavilioane care au funcționat până în 1998, când a fost înființată o nouă bază de tratament.
***Stațiunea Oglinzi se află la aprox. 44 km de Piatra Neamț, oraș în care, “la poalele muntelui Cozla sunt 6 isvoare cu ape minerale descoperite de Dr. Predescu în 1882.” (Virgil Coman, Cutreerând România, 1936)
Izvoarele de la Oglinzi-Băi, cum este și cel de la Fântâna Corugea, au fost utilizate din vremea neoeneoliticului și epoca bronzului. Apele de la Băile Oglinzi sunt clorurate, sulfatate, calcice și hipertonice, de mare concentrație. Despre aerul din stațiune se spune că este ionizat negativ și ozonat, având un efect tonifiant asupra organismului uman.
Analizele privind calitatea apelor minerale au fost efectuate prima dată, în anul 1856, de către Theodor Stainer, iar mai apoi în anul 1873 de către Iohan Chania și în 1875 și 1888, de către Petru Poni, indicând rezultate care le plasau la un nivel superior celor din Reichenhall și Bălțătești: „apele acestor izvoare conțin mai multe minerale și fac parte din apele minerale sodice și bromurate și prin compoziția lor se asămănă cu apele de la Reihenheld (Reichenhall-Bavaria), de la Ischl, de la Gmunden, de la Hall”. (Petru Poni)
Apele minerale de la Oglinzi „folosesc cu succes boalelor scrofuloase, anemiei, boalelor de femei, reumatismelor, sifilis inveterat, rahitismului, eczemelor cronice”, scria în ziarul Adevărul, din data de 14 iunie 1903.
În anul 1922, Băile Oglinzi au fost concesionate pentru o perioadă de 20 de ani, lui Ioan D. Ceacâru din Târgu-Neamț. În acea vreme, Băile Oglinzi era considerată, din punctul de vedere al eficienței și al eleganței locației, o stațiune care rivaliza cu cele din zonele Reiufelden (Elveția), Karlovi Vary (Cehia), Salzburg, Hall și Ischl (Austria), Ciechocinek (Polonia), Stotterheim (Germania), Reichenhall (Germania) și Salyes (Franța). Apele minerale de la Oglinzi ocupau locul al III-lea în țara noastră și locul al V-lea în Europa, din punctul de vedere al ozonificării apei și a calității izvoarelor minerale.
Una dintre cronicile stațunii Oglinzi consemna în anul 1939: “patru mari grupe de maladii care se tratează cu succes deosebit în această stațiune. Reumatismul muscular și articular, anchilozele și guta, nevralgia, sciatica. O altă grupă era formată din așa numitele scrufuloze – limfadenia, artiritele și osteitele tuberculoase. Tot în stațiune își găseau leacul cei suferinzi de oxidații întârziate, afecțiuni osoase, rahitism, anemicii si nevroticii. O categorie specială era aceea a bolilor femeiești. Pulverizațiile cu apele de Oglinzi erau folosite pentru combaterea afecțiunilor respiratorii, ale nasului și urechilor. La început au fost patru izvoare: Dăscălița, Curugea, Belibon și Neamțu. Acum au mai rămas doar trei. Ele se întindeau pe 11 hectare și 7649 de metri pătrați de teren atribuit de primăria orașului Târgu Neamț. […] După război stațiunea este închisă. Nepăsarea și timpul șterg faima de odinioară.”
***La Oglinzi erau cunoscute trei izvoare cu ape clorurosodice și radioactive, “două pe Dealul Curugea și unul pe Poiana Dăscăliței”. (Virgil Coman, Cutreerând România, 1936).
Istoria nefastă a stațiunii din timpurile noastre
2007: SIF Transilvania deținea 54,5% din pachetul de acţiuni al stabilimentului balnear de la Oglinzi; mai exact această societate a primit 7 ha de teren şi pădure din staţiune, cu angajamentul de a dezvolta un complex balnear de 4 stele.
2009: SIF Transilvania, împreună cu partenerii săi, CJ Neamț și Consiliul Local Târgu Neamț, planificau un proiect de investiții mărețe (de aprox. 20 milioane euro) care viza transformarea stațiunii și modernizarea sa. Criza financiară a fost desemnată ca inamicul suprem ce a condus la sistarea oricărei investiții.
2014: au avut loc discuții la nivelul autorității locale (care deținea 34% din pachetul de acțiuni) privind planul de investiții, primar fiind dl. Daniel Harpa.
***Licența de explorare a apei minerale terapeutice de la Băile Oglinzi: nr. 11271/2008
2017: pachetul majoritar de acțiuni (54.51%) al SC Staţiunea Oglinzi SA este cumpărat înapoi de la SIF Transilvania, de către autoritatea locală din Târgu Neamț care a achitat suma de 1804360.8 lei (aprox. 18 miliarde lei vechi) și care și-a mărit astfel acționariatul la 85.69%; celelalte acțiuni erau deținute de SC Hidroterm SA (13.78%) și de alți acționari (0.52%). De asemenea, primăria Târgu Neamț a făcut și promisiunea unei investiții de 900000 lei până în anul 2019, cu motivația că stațiunea joacă un rol important în menținerea titlului de zonă turistică de interes național.
2021: aprobarea Licenței nr. 24.083/2021 de dare în administrare pentru explorare a resurselor de apă minerală terapeutică din stațiunea Oglinzi. Același primar, dl. Daniel Harpa, promitea că va utiliza fonduri europene din PNRR sau din Programul Operațional Regional pentru revitalizarea stațiunii. De asemenea, acesta menționa că dorește să cumpere și restul de acțiuni, aprox. 15%.
2024: Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului a lansat un program pentru dezvoltarea, susținerea și promovarea turismului balneo, prin care a invitat operatorii economici interesați să aplice pentru finanțări nerambursabile, începând cu data de 17 iunie a.c., în limita unui buget total de 15000000 lei. Poate măcar nostalgicii din zonă să mai încerce să facă ceva, pentru că șirul promisiunilor deșarte a fost măcelărit.
***Satul Oglinzi mai este recunoscut și pentru tradițiile și meșteșugurile populare, precum confecționarea costumelor populare, a covoarelor țesute la război și a măștilor tradiționale.
***Programul ARC: inițiativă a autorității publice centrale și a Consiliului Județean Neamț, privind organizarea și desfășurarea taberelor ARC dedicate etnicilor români din jurul granițelor țării (Serbia – Voivodina și Valea Timocului, Rep. Moldova, Bulgaria, Ungaria, Ucraina – Odessa, Cernăuți, Transcarpatia), Rep. Macedonia de Nord, Albania), dar și din diaspora.
Cu drag,
Cati Tomulescu
Surse bibliografice:
https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83ile_Oglinzi
https://www.turistinfo.ro/oglinzi/
http://atlas.usv.ro/geoconcept/articole.php/Sta%C8%9Biunea-Oglinzi,-T%C3%A2rgu-Neam%C8%9B/64
https://ro.wikipedia.org/wiki/Oglinzi,_Neam%C8%9B
https://ran.cimec.ro/sel.asp?codran=125034.01
https://www.biserici.org/index.php?menu=BI&code=13370
https://raucesti.mmb.ro/1691-scurt-istoric-al-parohiei
Virgil Coman, Cutreerând România, 1936. BCU Cluj.
#RebrandingNeamț 