„Plecai… Muntele Pietricica, făcând pe stânga față răsăritului, ținea învăluit încă, în umbra-i
colosală, orașul adormit. Cel mult dacă, în aerul limpede al dimineții, se înălțau, ca deșteptate din
somn, sub întâile raze ale soarelui crucile cu fețe sclipitoare ale bisericilor; iar valurile de lumină
ale răsăritului depărtat, lunecând pe deasupra creștetului stâncos al Pietricicăi, întindeau, peste
adâncul văzduhului, o punte aeriană de pulbere aurită, care mergea să-și rezeme capătul
dimpotrivă pe negurile sure, în care se păreau cufundate până la gât piscurile viorii ale munților
din apus…” (Calistrat Hogaș – Pe drumuri de munte)