NEAMȚUL nostalgic #1

PERLELE, faimoase în întreaga lume, au fost asociate cu prosperitatea și puterea, iar în timpurile străvechi, marile civilizații le-au atribuit ca simbol al divinității și protecției.

Acestea au înfrumusețat caruselul istoriei, începând cu fenicienii, marii monarhi și continuând până astăzi. Printre numele la care textele antice fac trimiteri îi regăsim pe Alexandru cel Mare, Cleopatra și Marc Antoniu, Cezar, Nero și Caligula ai Romei, Caterina de’ Medici și Maria de’ Medici, Henric al VIII-lea și Regina Elisabeta, precum și mulți alții.

Ideea de a scrie câteva rânduri despre Piatra Neamț a venit într-un moment nostalgic, în care dorul de casă mi-a purtat simțurile la aerul proaspăt de munte, acela pe care îl simțeam de fiecare dată când ieșeam din bloc.

Astfel, caut să citesc câteva știri dintr-un ziar local, însă, nu știu cum, mă opresc asupra unui articol care amintea de vremurile trecute, făcând o incursiune în istoria orașului Piatra Neamț și trimițând direct la o vizită a lui Nicolae Iorga, om de cultură și politician, care în perioada anilor 1903-1904, se ocupa de cercetarea istorică și publica cartea “Drumuri și orașe din România”.

Bineînțeles că a trezit interesul în mine și m-a făcut să mă gândesc la cât de puține lucruri știu despre locurile copilăriei mele.

Citesc rapid printre rânduri și observ următorul fragment:

„Piatra are o strălucire modernă, în armonie cu destinaţia sa de staţie de aer. Văzut noaptea, la lumina globurilor şi arcurilor electrice, oraşul este copleşitor, dar impresia de curăţenie şi civilizaţie se menţine şi ziua.”, remarcă făcută de viitorul prim-ministru al României de atunci, care a notat această impresie despre Piatra Neamț, parte din sfera orașelor modernizate.

Îmi imaginez că iluminatul public, la vremea aceea era o chestiune care impresiona: inițial se pornise cu felinare cu lumânări, care au fost înlocuite după anul 1880 cu lămpi cu petrol, menţinute până în 1897, când s-a introdus iluminatul cu „arcuri voltaice” în piaţa centrală şi în grădina publică, în timpul mandatului de primar al dlui Manolache Albu.

Citesc cu mândrie că Piatra Neamţ a fost “prima urbe din Moldova unde se introdusese energia electrică (1894), în vreme ce la Iaşi, acest tip de iluminat era folosit începând cu anul 1897”.

Aflu că în anul 1924, în vremea când dl Gică Măcărescu era primarul orașului, Piatra Neamț a primit în mod oficial titlul de oraș turistic, iar de atunci a fost supranumit Perla Modovei.

Același primar, în anul 1929 a hotărât că orașul are nevoie de un teatru, iar mai târziu a fost dezvelită o placă din marmură cu următorul text: „Astăzi 24 octombrie 1943 s-a inaugurat teatrul comunal din Piatra Neamţ sub domnia M.S. Regele Mihai, prefect lt. col. I. Teodorescu-Darie, primar al oraşului cpt. (r.) I. Lăzărescu, fondator Gică Măcărescu, continuator avocat Ernest Kirculescu, decanul Baroului Neamţ, ctitori prof. Ion Petrovici Ministrul Culturii Naţionale şi Titus Dragoş, Ministrul Românizării”.

În continuare, iese în evidență un alt nume, cel al primarului Nicu N. Albu, în timpul mandatului acestuia fiind realizată o dezvoltare urbanistică extrem de importantă, perioada remarcându-se ca „marea epocă constructivă”:

s-au proiectat și s-au realizat rețele de drumuri (Piatra Neamț – Bicaz – Hangu – Dorna, Poiana Largului – Târgu Neamț, cu legătură prin Pipirig și peste dealul Petru Vodă),
s-au construit bulevarde și s-au sistematizat străzi,
s-a introdus rețeaua de apă potabilă și iluminatul electric (utilizând uzina de la Foresta),
s-a prelungit calea ferată, Bacău-Piatra Neamț-Tarcău (motivul practic pentru construcția gării din oraș),
s-a corectat și modernizat cursul râului Bistrița,
s-a inaugurat Parcul Cozla (la 15 august 1904, de sărbătorea Sfintei Maria),
s-a introdus primul telefon din ţară (la Prefectura Neamţ) și s-a extins mai apoi reţeaua telefonică în toate comunele din județ, toate acestea întâmplându-se între anii 1901-1904 și 1907.

Mai mult decât atât, Nicu N. Albu a demarat un program prin care s-au plantat foarte mulți dintre copacii, care astăzi fac parte din pădurile județului.

Simion Mehedinți, geograf și politician în vremea de atunci, vine într-o vizită în Piatra Neamț (anul 1924) și îi atribuie meritul pentru impresia generală a orașului, lui Nicu Albu:

„Oraşul are îmbinat în el ceva din importanţa economică a Ploieştilor şi din frumuseţea naturală a Braşovului. Din întreg ţinutul Moldovei, e oraşul cu împrejurimile imediate cele mai pitoreşti. Prin valea lui, oraşul e ca o stea cu trei raze. Cernegura e umbra pădurii, Pietricica e straja, iar Cozla podoaba. Pe acesta din urmă, un primar mai energic, cu multă tragere de inimă, a tăiat drumuri în serpentin, a oprit în loc alunecarea straturilor hleioase prin plantaţiuni de mesteacăni şi brazi, creând un frumos parc şi un loc de îndemn la mişcare pentru paşnicii cetăţeni”

*Nicu N. Albu a devenit cetățean de onoare al orașului, iar în 1923, în Parcul Zoo a fost inaugurată statuia cu bustul acestuia; de asemenea, numele său i-a fost atribuit unei străzi, precum și fostei școli nr. 10, din cartierul Precista.

Surse: