#CIVILIZAȚIILE ECOLOGICE și #ORAȘELE SUSTENABILE #INTRO

În față, orizontul era închis de cele din urmă ramuri ale râpoșilor munți de marnă cenușie ai Neamțului, care se întindeau ca o fâșie de fum plumburiu pe zarea cerului depărtat… La picioarele lor, orașul alb cu pârâul său limpede scânteia sub lumina soarelui. Alăturea, în umbra depărtării, stătea nemișcată și gânditoare pare că vestita Cetate a Neamțului, cetatea lui Ștefan, martoră nepieritoare a gloriei noastre trecute. Stăturăm deci la umbra unui mesteacăn, spre a ne odihni și a ne sătura ochii și sufletul de această măreață priveliște și, când soarele aproape scăpătase după Ciungi, intrarăm în Văratic.” (Calistrat Hogaș)

Într-o notă generală, oamenii de știință atrag atenția asupra stării actuale a mediului înconjurător, pe care o prezintă prin intermediul a câtorva cifre, în cadrul unei conferințe premergătoare dezvoltării cadrului global post-2020 pentru biodiversitate, astfel:

* 75% din suprafața terestră este afectată în mod semnificativ de activitățile umane, cu un impact negativ asupra a 3.2 miliarde de oameni, iar proiecția până în anul 2050, se estimează a fi de 90%;

* 66% din suprafața oceanelor este deja afectată și numai 3% nu a fost atinsă de efectele activităților antropice;

* mai mult de 85% din suprafața zonelor umede a fost pierdută;

* 1 milion de specii (plante, animale și insecte) prezintă risc de extincție.

Conștientizarea faptului că planeta se încălzește și că resursele acesteia sunt limitate nu trebuie doar să se întâmple, ci să și producă efecte. Acestea sunt niște aspecte care ar trebui integrate în preocupările noastre zilnice, deoarece există o multitudine de probleme de mediu care ne fac din ce în ce mai vulnerabili și din acest motiv trebuie să acordăm o atenție deosebită și cât mai urgentă.

Mulți dintre noi am fost martori la schimbări ale peisajelor din copilărie. Așa cum Sadoveanu și Hogaș au descris drumurile de munte de pe Valea Bistriței, așa îmi amintesc și eu de vacanțele petrecute la Borca, în Neamț, unde pârâul Sabasa era locul preferat pentru construit “hulboane” și paradisul boiștenilor ori puietului de clean și mreană, râul Bistrița cu vechile punți de lemn și zonele umbrite și cu grind erau locurile unde vedeam păstrăvii care se adunau să-și depună icrele, iar stânele dimprejur care parcă atârnau pe munți erau locurile unde mergeam să mâncăm din balmoșul ciobănesc. Toate acestea, în decurs de 20 de ani, s-au schimbat și s-au transformat în niște locuri care nu mai aduc cu pitorescul de care îmi aminteam. Vechiul s-a transformat în nou, iar verdele în gri.

Prin urmare, problemele majore de mediu identificate la nivel global sunt cauzate de ceea ce se întâmplă la nivel local și ca urmare a modului în care noi tratăm natura.

Auzim din ce în ce mai des vorbindu-se despre poluarea cauzată de industrie și transport și care afectează sănătatea umană, despre încălzirea globală și schimbările climatice, ca rezultat al emisiilor de gaze cu efect de seră, de suprapopularea care atinge niveluri nesustenabile și deficitul de resurse, problema eliminării deșeurilor datorată consumului excesiv și producerii plasticului, pierderea biodiversității care duce la extincția speciilor și perturbarea echilibrului proceselor naturale, problematica defrișărilor ilegale, acidifierea oceanelor ca efect a creșterii concentrației de dioxid de carbon, afectând populațiile de crustacee și planctonul, deprecierea (epuizarea) stratului de ozon din atmosferă atribuit poluării cauzate de gazele toxice care ajung în partea superioară a atmosferei, unde provoacă găuri în stratul de ozon (cei mai cunoscuți fiind compușii din CFC-uri sau clorofluorocarburi), ploile acide cauzate de arderea combustibilor fosili, de erupțiile vulcanice ori prin putrezirea vegetației care conduce la eliberarea de dioxid de sulf și ozixi de azot în atmosferă, extinderile zonelor urbane care determină degradarea terenurilor, creșterea traficului sau ingineria genetică, prin riscurile culturilor modificate care pot cauza probleme de mediu.

Astfel, ideea planificării și implementării unui management urban integrat care să includă și o gestionare adecvată a ecosistemelor, cu stabilirea unor indicatori de performanță armonizați, vine în sprijinul producerii de beneficii pentru mediul înconjurător și al dezvoltării durabile.

* Orașele reprezintă un punct esențial pentru a aborda problemele ce țin de degradarea globală a mediului, ca efect al urbanizării, creșterii populației și a clasei de mijloc. Prin urmare, pentru a încerca să rezolvăm din problemele majore este nevoie de schimbare.

Se afirmă că umanitatea, pentru prima dată, a devenit o specie urbană, populația de la oraș crescând cu mai mult de 5 ori față de cea din 1950 și este responsabilă de producerea a 70% din emisiile de gaze cu efect de seră.

Orașele au devenit sufocate de trafic, de poluarea aerului și de producția de deșeuri. De aceea, un aspect esențial pentru sănătatea și bunăstarea tuturor, deci și pentru dezvoltarea economică, îl constituie proiectarea unor orașe ale vitorului și, implicit transformarea celor actuale, prin crearea unei administrații compacte, incluzive și eficiente din punct de vedere al resurselor, care să contribuie la îmbunătățirea vieții locale și care vor aduce atât beneficii pentru mediu, cât și pentru bunurile publice globale. Astfel, orașele oferă la momentul prezent, oportunități pentru investiții majore.

Însă, extinderea fizică a zonelor urbane poate compromite în mod direct furnizarea de servicii ecosistemice vitale pentru orașe (exemplu: serviciile furnizate de păduri), dar totodată, acestea sunt esențiale pentru dezvoltarea sustenabilă; unele autorități municipale au început să acționeze în acest sens, prin dezvoltarea și perfecționarea capacităților urbane, prin utilizarea finanțărilor pentru a face orașele mai atractive și durabile, integrând toate sectoarele principale – transport, energie, gestionarea deșeurilor, conservarea biodiversității și a ecosistemelor, adaptarea la schimbările climatice (exemplu: platforma globală pentru orașele durabile – GPSC, https://www.thegpsc.org/) și promovând municipiile ca regiuni naturale ce generează multiple beneficii pentru mediu. Exemple de integrare a sistemelor urbane în cele naturale, printr-o abordare holistică, ar fi dezvoltarea și gestionarea bazinelor hidrografice și a pădurilor, agricultura urbană și periurbană, elementele de infrastructură ecologică, toate acestea oferind beneficii pentru lupta împotriva schimbărilor climatice, adaptarea și rezistența locală la acestea, cu minimizarea poluării aerului și a apei. Prin urmare, există multiple priorități generatoare de oportunități de investiții pentru creșterea durabilă a orașelor pe termen lung.

La nivel global a început să se contureze o mișcare care urmărește dezvoltarea ecologică a zonelor urbane, evidențiind importanța capitalului natural al orașelor, care se definește prin elementele de biodiversitate și serviciile ecosistemice.

Orașele trebuie sprijinite pentru a integra atât strategiile de biodiversitate, cât și beneficiile pe care capitalul natural le poate furniza, în procesele de dezvoltare durabilă și conservare a naturii.

Pentru a menține o imagine clară a procesului de construire ori transformare a orașelor, schema următoare este păstrată așa cum o prezintă articolul original, în limba engleză:

Garden City → City in a garden → City of Gardens and Waters → City in Nature

Printre serviciile și activele naturale pe care orașele le furnizează, implicit punctele de intrare a investițiilor durabile, pot fi enumerate următoarele: produsele care asigură hrana, dar și cele provenite din masa lemnoasă, stabilitatea climatică, calitatea aerului și a apei, diversitatea genetică și biodiversitatea, polenizatorii și agricultura. Toate acestea aduc beneficii atât individuale, cât și sectorului public sau privat.

Un exemplu pentru sporirea viabilității orașelor ar fi asigurarea unei tranziții de la GDP (Gross Domestic Product sau Produsul Intern Brut) la GEP (Gross Ecosystem Product sau Produsul Brut al Ecosistemului), implicit stabilirea unor indicatori de performanță specifici în vederea cuantificării valoarii economici totali a produselor și serviciilor ecosistemice furnizate pentru a spori bunăstarea vieții. Ecosistemele naturale, precum pădurile, pajiștile, zonele umede, zonele deșertificate, apa dulce și cea oceanică, dar și ecosistemele artificiale – terenurile agricole, pașunile, fermele sau spațiile verzi din orașe pot fi contabilizate, atât într-o valoare biofizică, cât și într-o valoare monetară.

În prezent, IUCN (International Union for Conservation of Nature sau Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii) derulează proiecte pilot care au ca obiective cuantificarea legăturilor dintre ecosisteme și bunăstarea umană, astfel încât să contribuie la dezvoltarea unui management integrat, durabil și eficient al ecosistemelor. Obectivele de tranziție către GEP necesită, într-adevăr standarde și ghiduri de aplicare, care să faciliteze integrarea valorilor naturale în deciziile politice, iar acest lucru deschide o nouă serie de oportunități pentru dezvoltarea economică a comunităților.

Statisticile estimează că 4.5% din PIB (GDP) ar trebui investit, în cazul țărilor în curs de dezvoltare, pentru a crea infrastructură verde ori pentru a o integra în cea gri existentă în majoritatea orașelor, acest lucru conducând la un câștig de tip „triple-win”, pentru economie, comunități și pentru mediu. Pentru mai multe informații se recomandă și consultarea raportului „Integrating green and grey: creating next generation infrastructure” (https://openknowledge.worldbank.org/handle/10986/31430).

* La nivel global, peste 1.5 miliarde de oameni depind direct de păduri pentru viața lor, iar aproximativ 7.6 milioane ha de pădure tropicală se pierd în fiecare an, ceea ce înseamnă o pierdere a biodiversității, amenințarea condițiilor de trai ale comunităților locale, scăderea productivității solului și generarea a 12% din emisiile de gaze cu efect de seră.

Datorită creșterii populației (se estimează că până în anul 2050, populația globală va crește de la 7 miliarde la 9 miliarde), resursele naturale sunt consumate într-un ritm mai rapid decât planeta le poate reface. Astfel, cererile de energie, transport, clădiri și produse alimentare vor crește, iar agricultura va fi unul dintre cele mai importante domenii care trebuie să răspundă cererii (se estimează o creștere de 70% a cererii de produse alimentare, până la jumătatea secolului). Agricultura trebuie abordată într-un mod sustenabil, deoarece impactul sistemului alimentar global asupra biodiversității, ecosistemelor și serviciilor ecosistemice este foarte mare (40% din suprafața planetei, exceptând deșerturile, gheața permanentă și lacurile, este folosită pentru cultivarea hranei, potențialul de degradare a mediului fiind ridicat și într-o creștere continua odată cu extinderea agriculturii).

Astfel, la nivel global, provocarea se conturează în jurul aflării modalităților de hrănire a unei populații în creștere, de creare a unui sistem alimentar durabil, de minimizare a defrișărilor și a conversiei habitatelor în terenuri agricole și restaurarea solurilor și a zonelor degradate.

Spre exemplu, o populație în creștere presupune un consum de hrană mai mare, iar printre produsele care au afectat mediul în mod negativ se remarcă soia, carnea de vita și uleiul de palmier, repsonsabile pentru aproximativ 80% din defrișările tropicale la nivel mondial, ceea ce înseamnă afectarea ecosistemelor și a serviciilor acestora (apa curată și productiviatea solului), creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră, cum ar fi carbonul și metanul (gaz responsabil pentru 12% din emisiile la nivel global), precum și contribuții la pierderea biodiversității.

Din acest punct de vedere, pentru a se adresa problematicii defrișărilor la nivel mondial, trebuie valorificat interesul sectorului public, dar mai ales al celui privat pentru a extinde oferta de mărfuri gestionate în mod durabil, în special a acestor produse cu efecte globale: uleiul de palmier, soia și carnea de vită.

Gestionarea durabilă a producției de mărfuri alimentare va deveni un punct important pentru dezvoltarea rurală. Alimentația este într-un proces de schimbare, care va conduce la o cerere de produse agricole ce pot exercita o presiune suplimentară asupra pădurilor și, din acest motiv trebuie dezvoltate niște modele de afaceri pentru viitor, care să gestioneze o producție durabilă. La nivel național, regional sau local pot fi create parteneriate care să integreze și să suprapună lanțurile de aprovizionare și să sporească stimulentele financiare și cererea pentru produse agricole durabile.
În ceea ce privește orașele, managementul integrat pentru dezvoltarea durabilă și un program integrat de securitate alimentară trebuie încadrate în cadrul politicilor locale, naționale și regionale, permițând astfel dezvoltarea unor sisteme de producție mai durabile și mai rezistente.

Prin urmare, sistemele agroecologice sunt preferate pentru a spori securitatea alimentară, care este direct legată de oportunitățile de generare a beneficiilor globale pentru mediu. Astfel, promovarea unei gestionări durabile și a rezistenței ecosistemelor și a diferitelor servicii ale acestora (sol, apă, biodiversitate, păduri) este un mijloc de abordare în sensul sporirii securității alimentare, care va proteja în același timp, potențialul productiv pe termen lung al sistemelor alimentare critice ca răspuns la schimbarea nevoilor umane.

În concluzie, viitorul presupune noi civilizații ecologice, care să funcționeze într-un echilibru armonios cu toate sistemele de viață.

Ideea civilizațiilor ecologice se bazează pe deconstruirea celor vechi, și nu pe formarea unor noi societăți, pe reasamblarea și reconcilierea relațiilor umane cu natura, pe un sistem democratic, autentic, de cooperare și planificare pe termen lung, axat pe necesitate, și nu pe profit.


Termenul de Civilizație Ecologică este de origine chineză și a fost introdus cu ocazia unei conferințe internaționale organizate în provincia sud-vestică Guiyang – denumită “oraș de civilizație ecologică”, despre care s-a spus că a înregistrat cea mai rapidă creștere economică a orașului din ultimele șase decenii. Prin acesta se dorea o definiție care să evidențieze legătura dintre interesele comerciale și protejarea mediului înconjurător, practic o consolidare a simbiozei dintre dezvoltarea economică și natură, cu accent pe inovația instituțională și dezvoltarea durabilă.

Cu drag,

Cati Tomulescu

Surse:

https://www.thegef.org/topics/integrated-approach-pilots#paragraphs-item-891

https://www.thegpsc.org/events/green-and-resilient-urban-development-biodiversity-nature-based-solutions-and-natural-capital

http://en.drc.gov.cn/2015-10/08/content_22128976.htm

https://www.thegpsc.org/sites/gpsc/files/giovanni_ruta_ningbo_ppt_2019_10_29.pdf

https://www.worldbank.org/en/news/infographic/2019/03/21/green-gray

https://openknowledge.worldbank.org/handle/10986/31430

https://www.conserve-energy-future.com/15-current-environmental-problems.php

https://thediplomat.com/2018/03/what-does-xi-jinpings-new-phrase-ecological-civilization-mean/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s