ECOTURISMUL: obiectiv #RebrandingNeamț – #INTRO #Lacul #Cuejdel

“De-acolo se vedeau depărtate întinderi de soare, spre apa Moldovei. Iar muntele, cu cale şerpuită şi cu punţi de piatră peste prăpăstii, se chema Stânişoara.” Mihail Sadoveanu, Baltagul

“Spre a merge la Almaș, pe drumul mare, ar fi trebuit să suim Dealul Balaurului, ce se ridică dincolo de Dărmănesști. Lucrul acesta însă nestând în planul nostru, de la o vreme cotirăm de la Dărmănesști, la stânga, spre Gârcina, pentru a tăia peste dealuri, pe drumul de picior. Drumul acesta ne duse spre Gârcina până la biserica din sat, de unde trebuia să ne îndreptăm către Almaș […] La dreapta se întinde un șir de coline cu povârnișuri dulci și acoperite cu sămănături, fânețe și ciritei; la stânga colinele se schimbă în dealuri, și, mai departe, între apus și miazănoapte, dealurile devin munți, al căror lanț, umple întregul cerc al vederii din partea aceea” Calistrat Hogas, Pe drumuri de munte

În definiția ecoturismului regăsim drept obiectiv principal “observarea şi conştientizarea valorii naturii şi a tradiţiilor locale”, precum și câteva condiții obligatorii care trebuie îndeplinite: „conservarea şi protecţia naturii, utilizarea resurselor umane locale, caracterul educativ și respectul pentru natură, un impact negativ minim asupra mediului natural şi socio-cultural”.

Patrimoniul ecoturistic al județului Neamț, și în special cel montan este exact ca o nestemată neșlefuită.

Neamțul trebuie să se dezvolte și să își promoveze destinațiile ecoturistice, prin valorificarea cadrului natural și implicarea tuturor autorităților responsabile și a comunităților locale. Crearea unui cadru de cooperare la nivel național (poate chiar și internațional) și realizarea unor investiții în infrastructura și amenajarea turistică, în programe de educație și conștientizare, pentru dezvoltarea resurselor umane, susținerea mediului de afaceri local și promovarea turismului rural, totodată, dar și pentru conservarea și protejarea mediului natural, precum și aplicarea unui marketing fundamentat și orientat către promovarea dezvoltării brandurilor locale, reprezintă câteva dintre elementele cheie ale unei strategii de dezvoltare a ecoturismului local.

Lacul Cuejdel (numit și Lacul Crucii, datorită formei alungite) face parte dintr-o Rezervație Naturală care corespunde categoriei IV IUCN („arie naturală administrată în special pentru conservare prin intervenţii de gospodărire”), fiind înființat ca arie protejată prin HG nr. 2151/2004; acesta se află în raza Ocolului Silvic Gârcina și are un plan de management aprobat și publicat în Monitorul Oficial nr. 267/08.04.2016. Conform definiției din OUG nr. 57/2007, „rezervațiile naturale sunt acele arii protejate naturale ale căror scopuri sunt protecția și conservarea unor habitate și specii naturale importante sub aspect faunistic, floristic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic”.

*** CJ Neamț a implementat un proiect privind managementul ariei protejate naturale Lacul Cuejdel, timp de 5 ani și jumătate, acesta având ca scop general gestionarea eficientă a zonei în vederea conservării biodiversității și ca obiective specifice, elaborarea planului de management, asigurarea infrastructurii de informare și creșterea gradului de conștientizare a comunității locale și a turiștilor asupra protejării biodiversității zonei.

Rezervația se întinde pe o suprafață de 114 ha, fiind situată în partea de sud-est a Munților Stânișoarei (loc. Cuejdiu, comuna Gârcina – la o distanță de 21 km față de Piatra Neamț), unde întâlnim Vârful Tarnițelor (1081 m), Masivul Gârcina (873 m), Culmea și Vârful Muncelul (1067 m) și Dealul Crucii.

Lacul Cuejdel a început să se formeze pe cursul râului Cuejdel (bazinul hidrografic al râului Cuejdel, afluent al Cuejdiului, se întinde pe o suprafață de 1026 ha), în anul 1978 și a continuat până în 1991, în urma unor alunecări de teren (surpări succesive la baza Culmii Munticelu – cauza inițială fiind construcția unui drum forestier, iar mai apoi cutremurul de pământ din 1990), ajungând ca astăzi să fie cel mai mare lac de baraj natural din țară (este foarte asemănător cu Lacul Roșu, care s-a format în 1837, pe valea Bicazului, Masivul Hășmașul Mare); barajul natural astfel format are o înălțime și lungime de 25 m, respectiv 90 m. Lungimea lacului este de aproximativ 1 km, lățimea medie este de 98 m, suprafața de 13.78 ha, adâncimea maximă are 16 m, iar volumul mediu este de 870000 mc (unele surse online prezintă cifra de 1000000 mc).

Patrimoniul natural floristic este bogat, întâlnindu-se peste 144 specii de plante (în special specii euroasiatice, dar și endemice), dintre care predomină hemicriptofitele, urmate de geofite, megafanerofite, microfanerofite și camefite.

În jurul lacului întâlnim pădure de tip dacică, cu fag și brad (Fagus sylvatica subsp. sylvatica și Abies alba), dar și cu alte specii, precum paltin de munte (Acer pseudoplatanus), ulm (Ulmus glabra) și carpen (Carpinus betulus) sau arbuști ca Daphne mezereum și Ribes uvacrispa, habitatul de pădure fiind încadrat “în R4104 Păduri sud-est carpatice de Fagus sylvatica și Abies alba – corespondența Natura 2000 – 91V0 Dacian beech forest – Symphyto-Fagion”.

Printre speciile incluse în Lista Roșie Națională, care se regăsesc în această zonă, sunt: crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), Ranunculus carpaticus – specie endemică în Carpați, Epipactis helleborine, Trollius europaeus și Dactyloriza sambucina – specii rare, Galanthus nivalis – specie de interes comunitar.

Floră (aprox. 217 taxoni vasculari): Dentaria bulbifera, Symphytum cordatu, Galium odoratu, Mercurialis perennis, Oxalis acetosella, Pulmonaria rubra, Actea spicata, Scilla bifolia, Geranium robertianum, Hepatica transsilvanica, Dentaria glandulosa, Paris quadrifolia, Euphorbia amygdaloides, Allium ursinum (predominant în lunile de primăvară), Galanthus nivalis.
Habitate cu Lemna minor – lentiță, L. trisulca, Spirodela polyrhiza, Wolffia arrhizal; pipiriguț – Eleocharis palustris, Sparganium erectum – buzduganul apelor, Sium latifolium, Berula erecta, Glyceria maxima, Schoenoplectetum lacustris, Agrostis canina, Juncus effusus, J. inflexus, Chrysosplenium alternifolium, Cardamine amara, Typha angustifolia, T. latifolia, Salix purpurea, Alnus glutinosa – arin negru, Stellaria nemorum, Potamogeton perfoliatus, P. lucens, P. gramineus, Elodea Canadensis, Najas marina.

Reptile și amfibieni: salamandra (Salamandra salamandra), tritonul carpatic (Lissotriton montandoni) sau de dimensiuni medii (Ichthyosaura alpestris), buhaiul de baltă (Bombina variegate), broasca roşie de munte (Rana temporaria), şopârla cenuşie (Lacerta agilis), șopârla de munte (Zootoca vivipara), tritonul cu creastă (Triturus cristatus), Pelophylax ridibundus, șarpele de casă (Natrix natrix).

Pești prezenți în lac: Salmo trutta fario, Carassius carassius, Phoxinus phoxinus, Gobio gobio.

Crustacee: Asplachna priodonta, Pseudochydonus globosus, Bosmina longirostris, Acanthocyclops viridis, Polyarthra major, P. vulgaris, P. remota, Eucyclops serrulatus, Keratella cochlearis.

Păsări din zona lacului – dintre care, câteva sunt specii incluse în Directiva Păsări 2009/147/CE (anexa I – ex. ierunca – Bonasa bonasia, ghionoaia sură – Picus canus, ciocănitoarea de grădini – Dendrocopos syriacus) ori în OUG nr. 57/2007 (anexa 4B – ex. sticlete – Carduelis carduelis, corb – Corvus corax, măcăleandru – Erithacus rubecula, codobatură de munte – Motacilla cinerea, codobatură alba – Motacilla alba, codroş de munte – Phoenicurus ochoruros, pitulice mica – Phylloscopus collybita, pitulice fluierătoare – Phylloscopus trochilus, Regulus regulus, Upupa epops – pupăză). Exemple de oaspeți pe timp de iarnă – uliu păsărar (Accipiter nisus), rață mare (Anas platyrhynchos), aușel cu cap galben (Regulus regulus); oaspeți pe timp de vară – codobatură albă (Motacilla alba), codobatură de munte (Motacilla cinerea), porumbel gulerat (Columba palumbus), cuc (Cuculus canorus), lăstun de casă (Delichon urbica), măcăleandru (Erithacus rubecula), codroș de munte (Phoenicurus ochoruros), pitulice mică (Phylloscopus collybita), pitulice fluierătoare (Phylloscopus trochilus), mărăcinar mare (Saxicola rubetra), silvie cu cap negru (Sylvia atricapilla), ochiu boului (Troglodytes troglodytes), sturz cântător (Turdus philomelos), pupăză (Upupa epops); specii sedentare – corb (Corvus corax), ieruncă (Bonasa bonasia), sticlete (Carduelis carduelis), gaiță (Garrulus glandarius), cojoaică de pădure (Certhia familiaris), botgros (Coccothraustes coccothraustes), ciocănitoare pestriță mare (Dendrocopos major), ciocănitoare de grădini (Dendrocopos syriacus), forfecuță (Loxia curvirostra), alunar (Nucifraga caryocatactes), pițigoi mare (Parus major), pițigoi de brădet (Parus ater), pițigoi albastru (Parus caeruleus), pițigoi de munte (Parus montanus), pițigoi sur (Parus palustris), țiclean (Sitta europea), mugurar (Pyrrhula pyrrhula); specii (parțial) migratoare – șorecar comun (Buteo buteo), cinteză (Fringilla coelebs), mierlă (Turdus merula).

Mamifere: Ursus arctos, Canis lupus, Sus scropha, Erinaceus europaeus, Sorex alpinus, Sciurus vulgaris, Lepus europaeus, Microtus agrestis.

***
Conform unei declarații la Conferința Europeană de Ecoturism (Brașov, 2013), o destinație ecoturistică ar trebui să includă o arie protejată, un mediu de afaceri aferent serviciilor ecoturistice locale, un plan pentru dezvoltare durabilă, să asigure dezvoltarea unor produse ecoturistice și realizarea activităților de marketing pentru ecodestinație, care trebuie neapărat să se bazeze pe elementele de natură și pe cele culturale specifice zonei, să promoveze valorile comune ale comunității locale și să o implice în mod activ, să asigure organizarea de evenimente dedicate conștientizării și educării asupra importanței patrimoniului natural și cultural. Alte criterii importante pentru a califica o zonă drept potrivită pentru o ecodestinație, ar fi acelea care privesc accesibilitatea prin intermediul transportului public și privat, precum și existența unui minim de servicii turistice (spații de cazare) și publice (medicale, gestionare deșeuri). În acest sens, un parteneriat agreat între sectorul public (administrația locală), cel privat și ONG-uri este esențial.

În prezent, potențialul turistic local în comuna Gârcina și a Lacului Cuejdel nu este dezvoltat; pentru a promova un turism durabil trebuie să existe mai întâi o viziune de ansamblu, o strategie și să se dezvolte o infrastructură ecoturistică (ținând seama de o perturbare minimă a mediului și de conservarea peisajului montan și a biodiversității) – ex. crearea unei infrastructuri simple de vizitare și informare, a unor trasee turistice (ex. pentru drumeții sau trasee velo, observarea avifaunei, tururi pentru culegere de ciuperci) – punți suspendate, marcaje, în plus față de foișoarele existente ar mai trebui amenajate și alte puncte de belvedere, locuri de campare care să respecte planul de management al ariei protejate, un ecomuzeu al comunității locale – aspecte ale vieții rurale, obiceiurilor, arhitecturii – casele tradiționale și elemente de port popular, ocupații ale sătenilor – ex. modalități de exploatare durabilă a naturii, gastronomia zonei, geologia locală, informații despre plante medicinale, legendele locale etc. și amenajarea unui centru de vizitare pentru ecodestinații din Neamț – exponate, proiectare filme, promovare de evenimente cultural-folclorice, hărți, suveniruri etc.

***Comuna Gârcina este situată în Depresiunea Cracău-Bistriţa şi Munţii Stânişoarei și se învecinează cu comunele Dobreni, Crăcăoani, Pângăraţi, Alexandru cel Bun și Hangu, dar și cu municipiul Piatra Neamţ. Atestarea istorică a primilor locuitori în zonă ar fi datată în perioada 3200 – 3000 î.Hr.; cercetătorii afirmă că această civilizație aparținând eneoliticului are așezări care datează de 5000 de ani (în zona Hîrcu-Almaș s-au găsit piese care aparțin civilizației Cucuteni B). În Gârcina există un Monument al eroilor din Primul Război Mondial (construit în 1920, din piatră, bronz și marmură). Obiective în vecinătate: Schitul Cuejdi, pe Dealul Poiana Mărului (Masivul Muncelul); Mănăstirea Peștera, pe Dealul Peștera, satul Gârcina; Mănăstirea Almaș, din comuna Gârcina.

Alte exemple de lacuri de baraj natural: Lacul Roșu (Munții Hășmaș – Bicaz), Balătău (Munții Ciucului – Trotuș; Carpații de Curbură – Zăbala), Mocearu (Munții Buzăului – Buzău), Betiș (Munții Maramureșului – Ampoi), Tăul Zânelor (Munții Bârgău – Colibița), Iezer și Bolătău (Obcina Feredeului – Sadova), Lacul Dracului (Cheile Nerei – Nera), Izvorul Măgurii (Munții Bârgău – Ilva).

În concluzie, nu voi sintetiza cele anterioare decât printr-o singură propoziție, o expresie preluată de pe un alt blog, care mi-a plăcut foarte mult și m-a făcut să fiu mândră de bogăția Neamțului, și anume: “Suntem contemporani cu Lacul Cuejdel”.

Cu drag,

Cati

Surse:

Dă clic pentru a accesa raport_final_studii_cuejdel.pdf

Lacul Cuejdel


http://www.laculcuejdel.ro/

Dă clic pentru a accesa Strategie-ecoturism.pdf


https://stiinta-pentru-toti.blogspot.com/2021/01/lacul-cuejdel-cel-mai-mare-lac-de-baraj.html

Suntem contemporani cu Lacul Cuiejdel


https://www.primariagarcina.ro/obiective-garcina/schitul-daniil-sihastru–cuejdi.html
https://www.primariagarcina.ro/obiective-garcina/manastirea-pestera.html
https://www.primariagarcina.ro/obiective-garcina/manastirea-almas.html

Dă clic pentru a accesa Arheoinvest-Alin-Mihu-Pintilie-PhD-thesis-summary-RO.pdf

Dă clic pentru a accesa Ghid%20pentru%20dezvoltarea%20unei%20destinatii%20de%20ecoturism.pdf

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s