„Cultura nu e decât valorificarea experienţelor sufleteşti şi organizarea lor independentă de celelalte valori.
O cultură este un univers spiritual viu, izvorând din experienţe, din viaţa lăuntrică”.
Spiritul „e conştiinţa unei vieţi care trebuie vieţuită, absorbită, educată cu atenţie.
Obsesia valorilor spirituale care trebuie diferenţiate şi tăiate, şi răspândite”.
„Ortodoxia e, pentru noi, creştinismul autentic, care trebuie actualizat în proaspete şi calde fapte sufleteşti. Creştinismul ne luminează o axă centrală în univers şi în noi înşine”.
„Nu oricine poate ajunge ortodox. Ceea ce e frumos e însă faptul căutării„.
„Cei care se dezvoltă într-o epocă de criză scapă de înregimentări pripite. Conştiinţa nefiindu-le ataşată de la început de un singur crez – cum se petrece cu conştiinţa celorlalte generaţii care primesc anumite dogme pentru că nu simt necesităţi spirituale contrarii – funcţionează pe toate planurile, cu toate potenţele, asimilând o pluralitate de valori. Conştiinţa generaţiei noastre e polivalentă”. „O generaţie – şi înţeleg, fireşte, elita – nu se singularizează decât cuprinsă fiind de o criză de proporţii catastrofale. Cum a fost de pildă războiul„.
„Itinerariu spiritual„, Mircea Eliade, 1927, foileton în ziarul „Cuvântul”
Evenimentele tragice care se desfășoară chiar în zilele acestea și care lucrează conștiința în fiecare dintre noi, sau cel puțin în cei care o mai păstrează măcar ca o amintire a vremurilor apuse, fac ca gândurile să mi se îndrepte către locuri pașnice și calde, acolo unde se pare că îl poți simți pe Dumnezeu. Unii le-au comparat cu Sfântul Munte și le-au numit Athos-ul României. Într-adevăr, din partea Moldovei se simte o chemare spirituală care pur și simplu nu poate fi ignorată.
O zi obișnuită pentru noi, fără planuri. Era sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva. Stăteam în biserică la slujbă și la un moment dat îi șoptesc soțului că trebuie să ajungem la Iași. După un drum deloc anevoios, în aproximativ șase ore ne aflăm în spatele curții Catedralei Mitropolitane din Iași, acolo unde se afla racla cu sfintele moaște ale Cuvioasei Parascheva. Ne amestecăm cu mulțimea de pe stradă, știam că toți se îndreaptă într-un singur loc. Cineva ne spune că vom sta la o coadă kilometrică timp de peste 20 de ore, poate chiar și 25 de ore. Ne uitam în jur și constatam cât de puțină credință aveam față de toți cei care se pregăteau să înfrunte noaptea friguroasă la coadă, bătrâni, oameni bolnavi, copii mici cu părinții…Mă uimeam continuu de toată mulțimea de oameni unită de unicul lor scop în acel moment, toți voiau să ajungă la racla Sfintei Cuv. Parascheva și pentru aceasta erau dispuși să îndure multe cu vrednicie.
Mă întrebam de ce au venit, ce îi motivează să facă acel sacrificiu? O spiritualitate colectivă de înaltă intensitate creată de o motivație unică care căpătase reflexiile individuale ale fiecăruia dintre cei aflați acolo și care păreau că întrețin o legătură vie și personală cu Sf. Cuvioasă. Manifestările oamenilor transcedeau percepțiile fizice obișnuite. Încărcătura emoțională a locului transmitea bucuria sărbătorii și un sentiment accentuat de apartenență nu numai religioasă, ci și la pământul strămoșesc călăuzit de conștiința dumnezeiască înrădăcinată în sufletele pelerinilor.
Ne îndreptam deja către Piatra Neamț. Aveam o dorință comună de a nu pleca spre București fără să ne încărcăm și cu energia obișnuită a locului. Ținutul Neamțului, pe lângă frumusețea peisajului, oferă și experiența unei spiritualități puternice care încă dăinuie peste vechea vatră religioasă și culturală a Moldovei voievodale. Aici, viața monahală s-a desfășurat sub amprenta istorică a domnitorilor Țării Moldovei și a creat un fel de buclă atemporală. În ciuda modernismului din vremurile noastre, prin mănăstirile din Neamț se transmite un sentiment religios care te apropie de Dumnezeu și deschide calea spre rugăciune.
Ne oprim la Mănăstirea Pângărați. Un loc cu o energie curată și liniștită, care demonstrează că “viaţa Bisericii nu se opreşte şi Tradiţia nu este o literă moartă, ci un spirit dătător de viaţă. Tradiţia este vie şi creatoare; ea este noul în vechi şi vechiul în nou” (părintele Serghei Bulgakov) și despre care starețul Protos. Teofil Lefter afirma: “Mănăstirea Pângărați a fost, de-a lungul secolelor, o fortăreață a viețuirii duhovnicești isihaste ce strângea în jurul său atât pustnicii și călugării ce viețuiau în codrii din împrejurimi, cât și pe voievozii și slujitorii domnești ce și-au aflat de multe ori refugiu și scăpare sufletească și trupească din calea năvălitorilor străini.”
Prezentând pe scurt, această mănăstire, o “rugă voievodală” în localitatea Pângărați, este situată pe muntele Păru, pe versantul vestic și își are originea pe locul unei foste sihăstrii întemeiate de Cuvioșii Simeon și Amfilohie, în vremea domnitorului Ștefan cel Mare (în 1461, domnitorul a ajutat la construirea unei biserici din lemn în locul unde, din anul 1942, se nevoia Cuv. Simeon). În timpul invaziei turcilor, lăcașul sfânt a fost ars, urmând ca după 100 de ani, biserica să fie reconstruită din piatră, căpătând un aspect de fortăreață medievală, de către voievodul Alexandru Lăpușneanu, cunoscut drept ctitorul mănăstirii. Impresia decorului montan, a zidurilor groase care străjuiesc mănăstirea și a câtorva morminte ale monahilor dintr-un mic cimitir ascuns în dreptul unor chilii emană un oarecare iz istoric cu urme ale patinei timpului. Vis-à-vis, peste scări, se simte prezentul – călugării tocmai terminaseră de servit masa de duminică și un miros ca de bucate gătite la țară ne îmbia. Amintindu-ne de vorbele părintelui Cleopa Ilie, „Măi fraţilor! Ce suntem noi azi, veţi fi voi mâine. Şi ce sunteţi voi azi, am fost noi ieri. Dar uite aici veniţi. Voi veniţi la noi, nu ne ducem noi la voi”, lăsăm în urmă pământul tomnatec acoperit de flori amestecate cu buruieni și peste care licărea lumina câtorva lumânări în cinstea celor adormiți.
Revenind la itinerarul spiritual, în continuare am ales să prezint o variantă de traseu pe care un pelerin ajuns în ținutul Neamțului îl poate urma sau cerceta, în funcție de starea de spirit în care se află, așa cum și eu cu soțul meu am făcut-o, cu mărturisirea faptului că dorința de a reveni în această buclă spirituală și atemporală a vieții religioase din Neamț creează dependență și înrădăcinează atât valori spirituale, cât și umane, în sinea eului modern, având ca rezultantă echilibrarea trup-rațiune-suflet. Așadar, fiți cu inima deschisă și bucurați-vă de experiența pe care o oferă aceste locuri minunate și care fascinează în adevăratul sens, prin profunzimea trăirilor.
Ziua I
Mănăstirea Războieni
Mănăstirea Tazlău
Mănăstirea Nechit
Cazare: Mănăstirea Nechit
Ziua II
Mănăstirea Bistrița
Mănăstirea Bisericani
Mănăstirea Pângărați
Mănăstirea Durău
Mănăstirea Ceahlău
*Schitul Cerebuc
Ziua III
Mănăstirea Petru Vodă
Mănăstirea Paltin, Petru Vodă
Cazare: Mănăstirea Petru-Vodă
Ziua IV
Mănăstirea Sihăstria
Mănăstirea Sihla
Mănăstirea Secu
Cazare: Mănăstirea Sihăstria
Ziua V
Mănăstirea Neamț
Mănăstirea Înălțarea Sfintei Cruci
Cazare: Mănăstirea Neamț
Ziua VI
Mănăstirea Dobru
Mănăstirea Agapia
Mănăstirea Văratec
Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului, Sf. Mina
Mănăstirea Horaița
Cazare: Mănăstirea Horaița
Ziua VII
Mănăstirea Brădițel
Mănăstirea Dumbravele
Mănăstirea Sf. Vasile cel Mare
Mănăstirea Almaș
Mănăstirea Peștera Gârcina
Cazare: Piatra Neamț
Alte obiective religioase de vizitat, lăcașuri de cult precum:
– Mănăstirea Maica Domnului Portarita (Pintic, Grintieș), Schitul Drumul Crucii – Sfinții Mucenici Galaction și Epistimia (Topoliceni, Poiana Teiului), Schitul Sfântul Pahomie (Hangu);
– Mănăstirea Sihăstria Tarcăului, Schitul Brateș, Mănăstirea Tărcuța (Tarcău), Schitul Sfântului Cuvios Paisie (Bicaz-Capșa);
– Schitul Vovidenia, Schitul Pocrov, Schitul Icoana Veche, Schitul Icoana Nouă, Schitul Cărbuna Schitul Cărbuna, Schitul Braniște, Schitul Daniil Sihastrul, Schitul Sfântul Nifon, Schitul Înălțarea Sfintei Cruci – Poiana lui Ioan (Vânători-Neamț), Schitul Sfântul Ilie (Tăciune);
– Schitul Sfântului Proroc Ilie Tezviteanul Cerebuc, Schitul Răpciunița – Poiana Maicilor, Schitul Stănile (Ceahlău);
– Schitul Agapia Veche (Agapia), Schitul Horăicioara (Crăcăoani), Schitul Muncel (Ion Creangă), Schitul Sfântul Mina (Dumbrava-Timișești), Scitul Sfânta Maria Magdalena (Țibucani);
– Schitul Doamna/Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel (Bâtca Doamnei, Piatra Neamț), Schitul Sfânta Ana (Bistrița, Alexandru cel Bun);
-Schitul Zimbru „Sf. Împ. Constantin și Elena” (Vulpășești);
– Schitul Sfântul Mina (Borlești), Schitul Sfânta Parascheva (Rădeni), Schitul Sfântul Ioan Iacob Hozevitul (Urecheni).
Cu drag,
Cati Tomulescu
Surse bibliografice:
“Mănăstirea Pângărați – monografie. Studiu istoric și aghiologic”, Ierom. Vasile Bîrzu, 2004, Gedo, ISBN 97399085-9-4
#RebrandingNeamț 