Anul Nou – Tradiții și obiceiuri în NEAMȚ

Într-un mic îndreptar turistic al orașului Piatra Neamț, autorul realizează o descriere concisă, într-un mod care reliefează în doar câteva cuvinte accesibile unui public larg, o bogată istorie:

“Printre cele mai căutate obiective de pe harta turistică a țării se numără, fără îndoială, și municipiul Piatra Neamț, centrul administrativ al județului Neamț.

Interesul crescînd pe care vizitatorii atrași de frumusețile “Țării de Jos” și ale “Moldovei de sub munte” îl manifestă pentru orașul de la confluența Cuejdiului cu Bistrița este pe deplin explicabil fiindcă natura, istoria și omul zilelor noastre au ctitorit aici, cu pricepere și generozitate, o așezare ce îmbină vestigiile trecutului cu noile construcții moderne, într-o armonioasă revărsare de linii și culori. […]

Avînd o istorie bimilenară ale cărei obîrșii ni se dezvăluie prin zidurile străvechilor cetăți geto-dacice de pe Cozla și Bîtca Doamnei, municipiul Piatra Neamț constituie, prin evoluția sa, dovada convingătoare a unei continuități căreia poporul nostru îi datorează unitatea și ființa sa. Centrul politic al dacilor dintre Siret și Carpați și mai apoi al românilor din perioada de început a feudalismului, el se va număra printre cele mai mari tîrguri medievale din Moldova, loc de intense schimburi comerciale, de zidire a unei curți voievodale și reședință administrativă a unui întins teritoriu. Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare și Petru Rareș vor însemna și aici furtunoasa trecere a veacurilor cu monumente de neprețuită valoare, în zidurile cărora se păstrează nealterate dîrzenia, priceperea, statornicia și dragostea de frumos ale unui întreg popor. Un trecut bogat și demn, cu puține momente de tihnă, ca o punte de neclintit între începuturi și noi, în care s-au înscris marile năzuințe ale tuturor generațiilor, eroii cu izbînzile lor, întregul tezaur de tradiții și cultură ce a contribuit, de pe aceste meleaguri, la împlinirea spiritualității românești.” (Mic îndreptar turistic Piatra Neamț, Marcel Drăgotescu)

Piatra Neamț și împrejurimile

***

Marcel Drăgotescu (1934–2002), istoric și muzeograf, un pionier al muzeografiei în zona Bicaz, promotor al identității culturale locale, autor dedicat conservării istoriei regionale și primul director al Muzeului de Istorie Bicaz [“Născut odată cu transformările din zonă, muzeul acesta a devenit o adevărată carte despre trecutul acestui colţ de ţară, asupra căruia viaţa omului şi-a pus amprenta cu zeci de mii de ani în urmă. De fapt, erau expuse descoperirile de la Bistricioara-Lutărie, Dârţu, Bofu Mic, Bofu Mare, Cetăţica, dar şi urme cucuteniene, care ajung, aşa cum dovedesc exponatele, către Hangu în sihăstria munţilor. Un bogat inventar descoperit la Bâtca Doamnei şi Hangu, reflectă principalele aspecte ale comunităţilor dacice din zonă până în sec. III-IV. Bogate vestigii medievale şi acte emise de cancelariile domneşti au în vedere realităţi importante din Valea Bistriţei superioare. Astfel, Palatul Cnejilor, una din cele mai importante staţiuni arheologice medievale din zonă, este o nesecată sursă de piese muzeistice de mare interes.”]

Sărbătorile de iarnă – Datini si obiceiuri

Umblatul cu colinda în Ajunul Crăciunului (24 decembrie) și cu „Steaua”‚ în ziua de Crăciun (25 decembrie); în Valea Ursului, conform obiceiului, steaua este însoțită de doi băieți care cântă „Nașterea Ta, Hristoase”.

Plugușorul, o datină agrară, al cărui păstrători autentici sunt considerați humuleștenii, care reușesc să impresioneze prin recuzită (plug tras de boi, bici, clopote, buhai) și text literar.

Alaiul plugușorului din Trifești – grupul este format din 12/13 urători, toți îmbrăcați în costume populare tradiționale, cu sumane și căciuli brumării, având ornamente cu șarad din lână de culoare neagră, ciubote negre; de asemenea, recuzita este variată, formată din buhai (care imită mugetul taurului ca simbol al fertilității), dobe, harapnice, cârâitoare, clopoțel, zurgălăi, fluier, corn de vânătoare. Urătura descrie muncile agricole, precum alesul ogorului, aratul, semănatul, seceratul, măcinatul, dar și coptul pâinii.

După Anul Nou, cele mai practicate obiceiuri de iarnă sunt Sorcova, Chiraleisa şi Lăsarea crucii la apă de Bobotează.

Jocurile cu măşti

Jocul caprei – este cel mai vechi şi mai răspândit dintre jocurile cu măşti, în timp ce textul exprimă momente din viaţa animalului, precum: cumpărarea, vânzarea, îmbolnăvirea, moartea, jelirea, descântatul şi bucuria. Pe lângă capră, personajele specifice care alcătuiesc alaiul sunt căpitanul, vânătorul, ciobanul, mascaţii și muzicanţii. Recuzita și costumația pot să difere în funcție de zonă. De obicei, caprele au bot de lemn clămpănitor, înfrumusețate deseori cu panglici colorate, oglindă la coarne și acoperite cu blănuri de animale sau cu covoare. Acompaniamentul este realizat cu ajutorul unui fluier. Ciobanul este cel care cântă. Grupul mai este însoțit și de așa-numiții “urâți”, care au haine zdrențuroase, cusute cu panglici, cu măști diverse.

Uneori, masca de capră este foarte împodobită (ex. ”Valerica” – Doljeşti), iar îmbrăcămintea este alcătuită din cordele colorate (ex. Târpeşti, Petricani Taşca), cuverturi şi macaturi (ex. Hangu, Borca); covoare alese (ex. Bălţăteşti), batiste brodate (ex. Dămuc), ştergare cusute (ex. Piatra Şoimului), cergă de lână (ex. Doljeşti).

În Timișești, botul caprei nu este clămpănitor, iar îmbrăcămintea acesteia este formată dintr-o glugă ciobănească.

Mesajul principal al jocului este cel al durerii morţii (capra moare violent) şi al bucuriei reînvierii naturii (capra renaște simbolic).

„Pe durata jocului, capra dansează, consumând energii vitale, moare şi renaşte, simbolizând regenerarea ritualică şi continuitatea vieţii” (Marcel Lutic, etnograf, Muzeul Etnografic al Moldovei).

Alaiul caprei mari din Pipirig – grupul are până la 20 de membri, unii ”frumoși” (capra, ofițerii și casierul) și alții ”urâți” (ursarii, ursul, babele și moșnegii). Corpul caprei este confecționat dintr-un macat (cuvertură tradițională țesută în stative) pe care sunt cusute năframe cu fâșii de hârtie creponată în culori diverse, precum și șiraguri de mărgele colorate în jurul coarnelor. Ursul are un craniu adevărat al animalului, cu ciucuri de lână roșie agățați, iar corpul este din piei de oaie. Ursarii (în număr de 4-5), poartă pantaloni din pânză colorată, decorați cu franjuri și fâșii de hârtie creponată, un veston și un chipiu confecționat din carton cașerat cu pânză roșie, cu împodobit cu șiraguri de mărgele și hurmuzi și un ciucure mare de lână. Babele și moșnegii sunt personaje care fac șotii. Spre deosebire de ursarul din jocul ursului, cel din alaiul caprei are un rol diferit, rostind o ”recomandație” în versuri, un text satiric.

https://www.youtube.com/watch?v=HhC6ZhQodeo

Capra bătrână de la Răucești/Capra bătrână din Oglinzi este formată din tineri cu măşti de moşnegi care strigă la capră şi este originală prin folosirea cârjelor contorsionate.

Jocul ursului, cel mai spectaculos joc cu măști, simbolizează trecerea anotimpurilor. Urșii se deosebesc prin purtarea pieilor de animale și au un joc sprijinit într-un băț. Ursarul sau țiganul, îndeamnă jocul acompaniat de ritmul sacadat al tobelor și fluierelor. Etapele spectacolului surprind o chemare a ursului, moartea și apoi învierea animalului, hora și dansul irozilor. La masca de urs se remarcă diferite variante de împodobire a capului (ex. cu mărgele, oglinjoare, uneori şi flori artificiale); se disting Ursul din Gârcina, Tarcău, Tazlău, Tarcău sau Girov.

Căiuţii au capul confecționat din lemn, împodobit cu cordele colorate; acesta este legat la brâul jucătorului și îmbrăcat în costum popular, având pe cap o şapcă/căciulă, împodobită cu canaci şi flori (ex. la Borleşti). În zonele Crăcăoani și Bârgăoani, la căiuţi se construieşte un corp de la brâu în jos, ca un cerc de lemn, care este îmbrăcat cu diverse ţesături.

Arnăuții simbolizează mercenarii albanezi care au fost angajați pentru protecția domnitorilor atât din Moldova, cât și din Țara Românească. Grupuri de arnăuți sunt la Filioara, Agapia, Oglinzi, Răucești, Urecheni, Barieră. Costumația acestora presupune o cămașă peste care vine o năframă din borangic pe care sunt prinse mărgele, o bluză roșie, o căciulă împodobită cu bucățele de oglindă și mărgele, ițari albi, fustă roșie, opinci cu zurgălăi și buzdugan împodobit.

Dintre măştile de cap simbolizând animale, cele mai frecvente sunt cele de urs, țap, capră, berbec, pasăre, iar dintre măştile antropomorfe, se identifică cele de moş, babă, ofițer, negustor, ţigan, doctor, beţiv, femeie gureşă şi altele. Acestea sunt confecţionate din blană, pânză, stofă, fibre şi fire textile, lemn, paie, aramă, coarne. Meșteșugari renumiți se întâlnesc în satele Târpeşti-Petricani, Timişeşti, Pipirig, Humuleşti.

Sumănarii din Trifeşti – grupul s-a înfiinţat în 1971 și este format din 20 de urători. Sumanele purtate de aceștia au o vechime de peste 100 de ani, sunt ţesute din lână bătută şi cusute manual cu şnur din lână. Recuzita grupului conține dobe, buhai, harapnice, zurgălăi, cârâitoare, fluier şi corn de vânătoare.

***

Ansamblul folcloric „Floricică de la Munte” înfiinţat în 1971 în Piatra Neamț cuprinde o formaţie de dansuri tradiţionale, o orchestră de folclor, dar şi o formaţie de obiceiuri de iarnă.

Alaiul de datini și obiceiuri de la Farcaşa

Printre cele mai reprezentative obiceiuri de pe Valea Bistriţei se numără şi Banda lui Bujor. Aceasta reunește vânători, haiduci și potera. Printre haiducii renumiți se menționează Vasile cel Mare, Ion Pietraru sau Ştefan Bujor, dar mulți alții și-au făcut simțită prezența pe Valea Muntelui.

Ansamblul „Codrii Stânișoarei” de la Borca a fost înființat în anul 2021, grupul fiind alcătuit din 24 de tineri. Alaiul caprei este format din căpitan, două capre și trei țapi, un turc, un irod, un jidan, două mandițe, o babă și un moș, o femeie și o domnișoară, dar și un diavol cu o furcă, moartea cu o coasă.

Grupuri/formații folclorice ale județului Neamț (localitate/denumire grup sau formație)

Bicaz Chei: Floarea Reginei

Borca: Drumul Baltagului, Izvoarele Borcutului

Ceahlău: Doina Ceahlăului, Ansamblul folcloric al Şcolii generale

Dămuc: Ciobănașul

Dobreni: Dobreanca

Dragomirești: Văduțul

Ion Creangă: Stejărelul

Mărgineni: Mugurașii Mărginenilor

Moldoveni: Trandafir de la Moldova

Pângărați: Stejărelul

Oanțu-Pângărați: Onțișorul, Trandafirul Oanțului

Piatra Neamț: Codrii Neamțului, Comorile Neamțului, Ansamblul Niki al Comunității Elene, Ansamblul folcloric Brâul roșu

Stânca-Pipirig: Mlădițe

Pipirig: Ozana

Boboiești-Pipirig: Muntencele

Piatra Șoimului: Miorița

Negulești-Piatra Șoimului: Datina străbună

Galu-Poiana Teiului: Teiul

Oglinzi-Răucești: Oglindița

Români: Românașii din Goșman

Roznov: Mugurașii roznoveni

Săbăoani: Izvorașul

Săvinești: Firicelul (Școala nr. 2)

Tarcău: Ansamblul Folcloric Florile Tarcăului

Tașca: Flori de munte

Tazlău: Brădulețul

Tămășeni: Mlădițe tămășene, Vălurel de pe Siret

Târgu Neamț: Ansamblul Ozana

Tupilați: Sânzâienele

Țibucani: Formația de fluierași

Vânători-Neamț: Șezătoarea, Dor vânătorean

Zănești: Căiuții

Astfel, în 32 de localități se remarcă 39 grupuri/formații folclorice.

Formaţii de obiceiuri de iarnă

Agapia: Încheierea păcii

Bălțătești: Arnăuții

Bicazu Ardelean: Colindătorii

Bicaz Chei: Formaţia de obiceiuri de iarnă

Borca: Ansamblul folcloric Izvoarele Borcutului, Codrii Stânișoarei

Bozieni: Formaţia de obiceiuri de iarnă

Ceahlău: Formaţia de datini şi obiceiuri de iarnă

Dămuc: Capra Albă

Farcașa: Alaiul de datini şi obiceiuri

Gârcina: Formația de urși

Girov: Formația de urși

Grințieș: Banda lui Bujor

Humulești: Plugul cu boi

Mărgineni: Alaiul căiuţilor

Negulești – Piatra Șoimului: Ansamblul Datina străbună

Oglinzi – Răucești: Alaiul de datini şi obiceiuri

Petricani: Capra de la Petricani, Buhaiul de fete de la Boiștea

Piatra Șoimului: Ansamblul de dansuri şi obiceiuri Miorița

Preoțești: Capra mută

Ștefan cel Mare: Alaiul de datini şi obiceiuri

Tașca: Alaiul de datini şi obiceiuri

Tazlău: Ansamblul de dansuri şi obiceiuri tradiţionale

Târgu Neamț: Ansamblul Ținutul zimbrului

Timișești: Alaiul de datini și obiceiuri ,,Așa-i datina străbună“

Trifești: Alaiul de datini, Timişeşti „Sumanarii

Tupilați: Formaţia de datini şi obiceiuri

Urecheni: Arnăuții

Vânători-Neamț: Ansamblul Șezătoarea, Ansamblul Dor vânătorean

Zănești: Formaţia de căiuţi

În cele 28 localități se remarcă 32 grupuri/formații de obiceiuri de iarnă.

Astfel, în județul Neamț se observă o implicare în activități folclorice și obiceiuri de iarnă în 45 din cele 78 de localități (aproximativ 58%), însumând circa 65–70 de formații distincte, ceea ce evidențiază faptul că județul reprezintă una dintre cele mai active zone folclorice din România, în special în ceea ce privește datinile de iarnă.

Festival 2024/2025, Târgu Neamț (02.01.2025)

Festivalul Obiceiurilor şi Tradiţiilor de Anul Nou de la Târgu-Neamţ este mai recent, fiind organizat prima dată în anul 2013. Ediția a XII-a (02 ianuarie 2025) a festivalului s-a desfășurat în Piața ”Adormirea Maicii Domnului”.

Festival 2025/2026, Piatra Neamț (28.12.2025)

Festivalul de Datini și Obiceiuri de iarnă ,,Steaua Sus Răsare“ (denumire din 2009) se desfășoară neîntrerupt de câteva decenii, cu o tradiție de ce datează din decembrie 1969 (inițial a fost cunoscut sub denumirea de Alaiul de datini şi obiceiuri) și presupune o paradă a datinilor şi obiceiurilor româneşti din timpul sărbătorilor de iarnă.

Ediția a 55-a (28 decembrie 2025) a festivalului, organizată de Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamţ, a avut loc în Piața Ștefan cel Mare, din Piatra Neamț.