Biblioteca Județeană „G. T. Kirileanu” din Piatra Neamț

„Dacă zeițele din legendele grecești ar fi aflat de aceste ținuturi, ar fi venit aici din Olimpul lor”

„Acesta este ținutul în care a copilărit Ion Creangă, acel neîntrecut povestitor în opera căruia strălucesc nepieritoarele nestemate ale limbii române, unde s-au născut atâția eroi ai romanelor lui Mihail Sadoveanu și în care s-au desfășurat minunatele călătorii ale lui Calistrat Hogaș, iubitorul fără egal al frumuseților naturii; aici s-au născut sau și-au desfășurat activitatea Miron Costin – cronicarul, episcopii cărturari Macarie, Dosoftei și Melchisedec Ștefănescu, pictorii C.D. Stahi, Lascăr Vorel și Aurel Băeșu, filosoful Vasile Conta, scriitorii Gala Galaction și Cezar Petrescu și pictorii Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Irineu Protcencu etc.

Puține regiuni din România au un asemenea număr (350) de monumente, a căror valoare istorică este însoțită adesea de remarcabile calități artistice. Iar dacă adăugăm la acestea și numeroase vestigii de interes arheologic, se poate considera că patrimoniul județului Neamț oferă posibilitatea de a cunoaște toate etapele istorice care au marcat existența și evoluția socială, multimilenară de pe întregul teritoriu al țării.” (G. Davidescu, V. Chirica, M. Cucolea, Istorie și viață spirituală în zona montană și submontană a Neamțului, 2005)

Gheorghe Teodorescu Kirileanu

(n.13 martie 1872 – d.13 noiembrie 1960)

Într-un jurnal epistolar, cărturarul G.T. Kirileanu, numit și „patriarhul Văii Bistriţei” scria următoarele:

„Sunt născut în satul Holda din Valea Bistriței moldovenești, comuna Broșteni, județul Suceava (acum județul Neamț), în 13/25 martie 1872. Tatăl meu, Grigore Chirileanu, era fiul unic al lui Ion Chirileanu, din familia Norocel, [care a fost vornicul satului Holda, venit la munte] din satul Mălini, județul Suceava. [. . .] Tata a fost pădurar la moșia Broșteni, având și vite multișoare. [. . .] Mama mea, Ioana, era fiica preotului din Holda, Teodor Ioanovici – popa Todică, cum îi ziceau oamenii [. . .]. La vârsta de 7 ani (împliniți martie 1879) murind mama la nașterea fratelui meu Simion și tata căsătorindu-se din nou, am fost luat spre creștere și învățătură la școală de părinții mamei mele, preotul Todică și preoteasa Axinia, cărora le datoresc tot ce a fost bun în sufletul meu”.

Holda (sat aflat pe moşia Broşteni – Domeniul Regal Broșteni din 1877), localitate situată pe malul stâng al Bistriţei, de-a lungul timpului, a făcut parte din mai multe unităţi administrativ-teritoriale: ţinuturile Câmpulung (Suceava) şi Neamţ, judeţele Suceava şi Neamţ, și actualmente judeţul Suceava.

„Din anul una mie opt sute şapte zeci şi doi, luna martie în cincisprezece zile, ora trii dupe amiazei. Act de naştere a lui Gheorghe de sex bărbătesc, născut eri în cătuna Holda, comuna Broşteni, la casa părinţilor sei din strada Holda; fiu al lui Grigore Băciuclu în etate de douăzeci şi şase de ani şi a Ioanei soţia în etate de douăzeci de ani, ambii de profesie cultivatori, domiciliaţi în comuna Broşteni”. (text din actul de naștere în orginal al lui Gheorghe Teodorescu Kirileanu)

– a absolvit Şcoala Normală „Vasile Lupu” (1891) şi Facultatea de Drept din Iaşi (1900);

– a fost numit membru de onoare al Academiei Române, în data de 5 iunie 1948, ulterior fiind membru titular onorific (12 august 1948);

– a avut numeroase cunoștințe printre personalitățile de seamă (N. Iorga, V. Bogrea, T. Vianu, I. Bianu, G. Vâlsan, D. Gusti, I. Iordan ș.a.); relațiile și preocupările lui Kirileanu sunt ilustrate de o bogată corespondență (aproximativ 17000 de scrisori) cu personalități diverse (T. Maiorescu, Marta Bibescu, I. Simionescu, Constantin C. Giurescu, S. Mehedinți, I. C. Brătianu, I. Al. Brătescu-Voinești, Octav Băncilă, Gr. Antipa, Al. Rosetti, Marcel Godet, Jean Boutiere, Andrei Veress, Perpessicius, H. Tiktin, Șerban Cioculescu, Dan Simionescu).

– jurist, folclorist, bibliotecar al Palatului Regal, bibliofil, istoric literar, a fost cel mai important editor al scrierilor lui Ion Creangă (celebru pentru ediția completă din 1939, de la Fundațiile Regale), precum și unul dintre cei dintâi editori al scrierilor politice ale lui Mihai Eminescu (în timp ce Titu Maiorescu a fost primul editor al peoziei lui M. Eminescu).

„București, 26 mai [1]919

Mult iubite și dorite domnule Bogrea,

[…] N-am avut timp să-mi pun în rânduială cărțile și hârtiile, purtate pe la Iași sau rămase aici, prin urmare firele sunt destul de încurcate. De aceea în zilele bune m-am apucat și eu de un lucru nou: răsfoirea celor 40 de caiete de la Eminescu și date de Moș Maiorescu la Academia Română.

Dar ce greu e să descifrezi scrierea măruntă și grăbită a lui Eminescu. Ești răsplătit, însă, cu asupra de măsură când dai de mărgăritare neașteptate cum e bunăoară legenda lui Traian și a Dochiei tratată într-o încercare asupra luptelor dintre Traian și Decebal.

Rămâi uimit de maturitatea lui Eminescu la 20 de ani. Într-o dare de seamă asupra unei reviste a rutenilor din Bucovina dă dovadă de o cunoștință adâncă a istoriei noastre pentru vremea aceia (1871).

Cât de departe sunt poeții și scriitorii noștri de azi, deși au la îndemână atâtea mijloace. […]

Cu multă și frățească dragoste,

G.T. Kirileanu

[Domnului Vasile Bogrea, profesor, Strada Pojărniciei, nr. 12, Iași].”

– în decembrie 1902, G. T. Kirileanu, transmitea o critică asupra ediţiei de „Scrieri” ale lui Ion Creangă, și anume aceea că „opera lui Creangă trebuie lăsată cu totul neştirbită şi nestropşită, icoana credincioasă mediului din care a răsărit„;

„Bran, 19 iulie 1940

Iubite Domnule Kirileanu,

Te rog să primești cele mai vii mulțumiri pentru cele trimise prin d-l Mircea Manoilescu și calde felicitări pentru frumoasa ediție definitivă Creangă. Nimeni n-o putea face mai bine decât d-ta, care ai știut pune atâta dragoste și sinceră adminirație în această carte. De asemenea îți mulțumesc, în numele muzeului, pentru fotografiile după cele două povești, care-l așază pe Creangă alături de Boccaccio. Le cunoaștem dintr-o copie pe care o avea Grimm de la regretatul Paul.

În curând vei primi de la Fundație un exemplar din Limba română, cartea la care am lucrat acești doi ani din urmă, uitând cele ce se petrec în jurul nostru…

Cu vechi sentimente de devotată prietenie,

Sextil Pușcariu”

– 1897 – 1900: custode la Biblioteca Universitară din Iaşi;

– ulterior, magistrat la Iaşi și apoi la Broşteni;

– 1906 – 1935: după ce a fost invitat să coordoneze editarea monografiilor moșiilor regale, a ajuns în serviciul Casei Regale, fiind martor direct al istoriei românilor și deservind atât pe regele Carol I, cât și pe Ferdinand I; avea răspunderea corespondenței în limba română, precum și a petițiilor către suverani;

– 1909: bibliotecar al Palatului Regal (până la înlăturarea în 1930 în urma urcării pe tron a lui Carol al II-lea), colaborator apropiat al Prinţului Barbu Ştirbey, secretar general pe viaţă al Fundaţiei Culturale „Regele Ferdinand I”.

“[…] Dările de seamă pentru Monitorul oficial erau privegheate de mine la ultima corectură.

Când a fost vizita Regelui Ferdinand la mormântul lui Ștefan cel Mare de la Putna, m-a chemat Regele și mi-a arătat proiectul de discurs, pe care i l-a propus Primul Ministru General Averescu și a zis să pregătesc eu alt proiect. Regele a aprobat proiectul meu. După publicarea discursului, întâlnindu-mă cu N. Iorga la Academia Română, mi-a zis: „Nu-i așa că dumneata ai făcut discursul de la Putna?“. I-am raspuns: Atâta știu că i-am dat Regelui „Istoria literaturii“ de N. Iorga, unde-i vorba de Vartolomei Măzăreanu și de pomenirea lui Ștefan cel Mare. Dar nu mult după aceea Iorga mi-a spus că în audiența ce a avut la Rege l-a întrebat cine i-a făcut discursul de la Putna și că el a mărturisit, spunându-i că Moș Ghiță i l-a facut.

De la un timp mă chema Primul Ministru Ionel Brătianu ca să-i arăt punctele, proiectele de discursuri, cerându-mi uneori să fac omisiuni sau schimbări regale, când avea să vorbească și el și-mi cerea să fac unele omisiuni, cum a fost aceea din discursul de la comemorarea lui Avram Iancu.

Am pregătit câteva cuvântari pentru Prințul Carol când era moștenitor și pentru Pr. sintult Nicolae când era Regent.

Tot mie mi se cereau proiectele pentru felurite inscripții sau cugetări.

24 mai 1951” (G. T. Kirileanu)

– 1935: s-a stabilit la Piatra Neamț, aducând cele peste 30.000 de volume ale bibliotecii sale; a construit o casă pe strada Ștefan cel Mare nr. 27 și a fondat o bibliotecă publică;

„La Piatra-Neamț locuiește un cărturar iubit și stimat de întreaga Moldovă, cunoscut și mai departe: Gheorghe T.-Kirileanu. Ați auzit, desigur, de el ! A scris multe și frumoase pagini, dar mai cu seamă, este un distins cunoscător al vieții și operei nemuritorului Creangă, rivalizând, în această privință, doar cu părintele Dumitru Furtună, din Dorohoi.

Conu Ghiță Kirileanu, cu înfățișarea lui simpatică și simplă, a fost bibliotecar sub doi Regi.

Fiu de țăran, urmaș al vechilor stăpâni ai codrilor din vecinătate, Gheorghe Kirileanu a stat [a crescut] pe vremuri la Domeniile Coroanei din Broșteni, al căror trecut l-a cercetat cu mult interes. Regele Carol I l-a apreciat și, pentru un timp îndelungat [1905-1935], conu Ghiță a fost răpit de pe meleagurile natale. Dar vremurile s-au schimbat, odată ce s-au ridicat și oamenii mai tineri; s-a întors acasă bătrânul Kirileanu, într-o căsuță anume zidită, unde orice colțișor are un rost al său, pentru a păstra o carte, o fotografie, sau o amintire, iar de pe cerdac – priveliștea splendidă se deschide asupra Bistriței și Ceahlăului. […]” (Gheorghe Bezviconi, istoric de origine basarabeană)

“D-lui M. Sadoveanu

Vicepreședinte al Marelui Prezidiu

București, 1949

În scrierile d-tale te-ai închinat numelui lui Ștefan cel Mare și sfânt și i-ai preamărit faptele datorită cărora s-a hotarât în largă măsura soarta poporului românesc.

Dar tocmai când d-ta ești la înalta conducere a țării, autoritățile au găsit cu cale să impună înlăturarea numelui lui Ștefan cel Mare de la numirea străzii unde se afla biserica zidită de el și urmele vechilor sale curți domnești din târgul Pietrii lui Crăciun. Acestei străzi i s-a pus numele Maxim Gorki. De asemenea, s-au schimbat numele străzilor Alexandru cel Bun și Petru Rareș în Puskin și Lenin.

E ușor de închipuit câtă durere sufletească ne-a cuprins pe toți iubitorii trecutului acestei țări și câtă umilință îndurăm nemai având libertatea de a ne plânge sau protesta pe față pentru asemenea crudă impietate, a cărei semnificație o poțti înțelege mai bine decât noi…

Mareșalul Foch ne-a lăsat acest cuvânt întelept: „Popoarele nu încetează de a trai decât atunci când ele încetează de a-și mai aduce aminte de trecut“.

Cine are inimă și urechi de auzit (nu numai stomac fără fund!) să se gândească la răspunderile în fața istoriei neamului românesc.”

Mihail Sadoveanu a deținut funcția de vicepreședinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale (în perioada 1948 -1961), iar G. T. Kirileanu, prin scrisoarea sa, a protestat împotriva înlocuirii numelor unor străzi din Piatra Neamț.

– în 24 februarie 1956, a donat orașului cele peste 30000 de cărți și publicații periodice (1630-1960), înființând astfel o inestimabilă bibliotecă documentară „pentru luminarea poporului”;

– 186 de volume (având subiecte legate de istoria literaturii, folclor, mitologie) le-a donat Bibliotecii Sfântului Sinod din București, plus alte lucrări semnate de el.

În spiritul amiciţiei lui G. T. Kirileanu (om cu frică de Dumnezeu și cu evlavie față de biserică) cu patriarhul Justinian Marina (care luase cârma Bisericii Ortodoxe Române chiar în 1948), acesta din urmă l-a rugat pe Kirileanu să dăruiască bibliotecii, ceea ce va considera de cuviinţă. Atunci când bibliotecarul Gh. Alexe trimis de patriarh a venit în delegație la Piatra Neamț, G. T. Kirileanu avea 89 de ani.

„Dintre cele mai valoroase cărţi oferite de G.T. Kirileanu Bibliotecii Sfântului Sinod, amintim „Psaltirea lui David”, manuscris slavon din secolul al XVI-lea, „Biblion historikon”, Veneţia – 1691, „Învăţături creştineşti”, Snagov – 1700, „Alfavita sufletească”, Iaşi – 1755, „Ceaslov”, Bucureşti – 1755, „Prăvilioară”, Iaşi – 1785, la care se adaugă un număr de periodice vechi româneşti ş.a.”

Despre G. T. Kirileanu…

Emil Racoviță aprecia că este „omul cel mai îndatoritor din lume“, ajutându-i pe mulți din resursele proprii.

Matei Cantacuzino: „un om cum rar se întâlnește“ către regele Ferdinand I: „Mie îmi spui, am ochiul format, stiu ce sa pastrez în preajma mea!“.

– filologul Al. Philippide îl supranumise „rara avis”;

– Louis Basset, secretarul particular al Regelui Carol I, îl considera „une perle noire”.

Despre ilustrul bibliotecar al Palatului Regal, Titu Maiorescu (care era și ministru de justiție) afirma că acesta făcea parte dintre „acei care au mai mult înauntru decât în afara“.

De asemenea, Nicolae Iorga, scria următoarele „De vei lua în mână «Descrierea moşiei regale Broşteni, judeţul Suceava», de dl. Gh. T Kirileanu, nu se poate să n-o ceteşti până la sfârşit. Sunt acolo ştiri istorice, note despre gospodăria veche şi cea nouă, elemente de limbă şi cultură, cu totul necunoscute. Limba e cea a scrisului lui Creangă. Monografia nu poate fi întrecută”. (Neamul Românesc, An I, 1906, nr. 52, p. 861).

“14 / 27 mart. 1922

Dragul meu Ghiţucă,

[…] Oricât ai fi de modest, dar te poţi mândri cu şiragul de fapte bune, de ajutor şi de sfaturi, cu care ai încălzit pe cei necăjiţi şi fără sprijin, astăzi, când eşti în vârful stogului vieţii, astăzi, când împlineşti 50 de ani.

N-ai trăit pentru tine, ci pentru ai tăi, la cari le-ai întins mână de ajutor. […]Moş Mihai” (Apud G. T. Kirileanu, Corespondenţă, Bucureşti, Minerva, 1977, pp. 519-520 Mihai Lupescu, dascălul lui G. T. Kirileanu, text dintr-o scrisoare de felicitare adresată cărturarului la împlinirea vârstei de 50 de ani)

În ziua prăznuirii Sfântului Ioan Gură de Aur, G. T. Kirileanu s-a mutat în veșnicie. La data de 13 noiembrie 2025 s-au împlinit 65 de ani de la martea lui G. T. Kirileanu, patronul spiritual al bibliotecii județene Neamț.

G.T. Kirileanu este cetăţean de onoare al municipiului Piatra-Neamţ, în timp ce Biblioteca Judeţeană Neamţ îi poartă numele din 13 martie 1992 (odată cu aniversarea a 120 de ani de la nașterea sa, precum și a sfințirii pietrei de temelie), numele ctitorului spiritual apărând înscris pe frontspiciul bibliotecii.

Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu” Neamț

Corpul A

A fost inaugurat ca Bibliotecă Municipală la 18 decembrie 1972, fiind construit în cadrul Anului Internațional al Cărții, din Inițiativa Consiliului Popular Județean (președinte: Ștefan Boboș; vicepreședinți: Aurel Mușat, Dumitru Bârlădeanu) și a Comitetului județean de cultură și educație socialistă (președinte: Gheorghe Bunghez), din premiile obținute în 1970 și 1971 în întrecerea dintre municipiile și județele țării.

Proiectul a fost realizat de arh. Tiberiu Bjolla și a fost executat de Șantierul nr. 1 al I.J.C.M. Neamț (director: ing. Ioan Mancea), sub conducerea ing. Mihai Berariu, iar director al bibliotecii era, din același an, Elena Didoiu.

Acest edificiu este primul sediu de bibliotecă publică construit în România după cel de-al doilea război mondial.

Corpul B

Lucrările de execuție la cel de-al doilea corp al sediului principal al bibliotecii au fost inaugurate în ziua de 13 martie 1992, marcând astfel cea de-a 120-a aniversare a zilei de naștere a cărturarului G. T. Kirileanu, prilej cu care bibliotecii i s-a și acordat de către Prefectura Neamț, numele distinsului editor, bibliotecar și folclorist, membru de onoare al Academiei Române și cetățean de onoare al municipiului Piatra-Neamț.

Extinderea a fost realizată din inițiativa prefectului ing. Alexandru Țibulcă și a directorului bibliotecii, Constantin Bostan, iar proiectul și construcția au fost executate pe parcursul anilor 1992-1998, de S.C. ALPIN AG (director general: ing. Mihai Berariu; proiectant: arh.c. Marian Popovici; conducător lucrări: ing. Dan Voicinschi). Slujba de sfințire a fundației a fost oficiată de arhim. Ciprian Zaharia, starețul Mănăstirii Bistrița.

Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu” din Piatra Neamț oferă atât secții specializate (adulți – secția M. Sadoveanu cu peste 50000 volume carte, copii, ludotecă – secția I. Creangă, împrumut la domiciliu, colecții speciale – Cartea românească veche și Carte străină veche și rară, fond documentare), cât și diverse activități culturale, precum lansări de carte, expoziții, evenimente pentru copii, ș.a.. De asemenea, în cadrul bibliotecii se desfășoară, anual, evenimente culturale precum Ziua Culturii Naționale (15 ianuarie), dedicată lui Mihai Eminescu sau Ziua Internațională a Cărții / „Noaptea Bibliotecilor”.

Prețul eliberării unui permis de utilizator pentru bibliotecă (sub formă de card din plastic), este de 7 lei/an. De asemenea, multe publicații pot fi regăsite și în mediul online, accesând link-ul ebibliophil.ro (https://ebibliophil.ro/).

– în 1968, biblioteca publică a căpătat rang municipal;

– din martie 1974, în urma Decretului nr. 703/28 dec. 1973, biblioteca municipală a devenit bibliotecă județeană;

Colecțiile lui G. T. Kirileanu au fost transferate în noul sediu al Bibliotecii Județene, sub denumirea de Fondul Documentar „G. T. Kirileanu“.

– începând cu anul 1989, biblioteca județeană a trecut prin mai multe etape de modernizare și extindere, iar în prezent, spațiul alocat acesteia a ajuns la 2500 mp.

– 102 cărți din colecțiile speciale ale bibliotecii fac parte din Patrimoniul Cultural al României, dintre care 14 cărți rare fac parte din Tezaurul cultural al României.

”Colecțiile speciale ale Bibliotecii Județene „G. T. Kirileanu“ Neamț sunt constituite, în principal, din donația cărturarului G. T. Kirileanu (peste 34.000 de cărți și publicații periodice), la care s-au adăugat – în timp – fie prin achiziție, fie prin donație, și alte colecții particulare (Constantin Turcu, Marin Popescu-Spineni, Marcel Drăgotescu, Traian Cicoare, Gheorghe Țigău, Petru Ursache, Harry Solomon). […] Printre cărțile din categoria ”Tezaur” se numără prima carte de școală cu grafie latină din Basarabia – ”Abecedarul moldovenesc” (Chișinău, 1917), exemplar unicat în spațiul românesc.”

Dintre publicațiile periodice din perioada interbelică, existente în Fondul documentar „G. T. Kirileanu”, face parte și ziarul „Avântul” (cu numere neconsecutive apărute în perioada 04.03.1928 – 24.12.1939).

Se remarcă un articol intitulat „Şcolile de meserii din Piatra-Neamţ”, cu următorul citat:

„În vremurile de azi, când se observă o atât de mare afluenţă a tineretului spre şcolile secundare, ca să dea naştere numitului proletariat intelectual, un nou drum de urmat îl deschid tineretului, şcolile profesionale – şcolile de meserii. Suntem o ţară cu supraproducţie de intelectuali, iar negoţul şi meseriile, dacă nu sunt în mâinile străinilor, apoi sunt cu totul neglijate”.

După care, un alt articol intitulat „Criza morală faţă de cea economică” (din 20.05.1931), cu următoarele fragmente extrase:

„… dacă ni se par atât de greu de suportat aceste grele timpuri este tocmai din cauza crizei morale. Şi iată cum: Ţara noastră încă de la formarea ei ca stat al Europei a trecut prin multe şi grele crize, fie de ordin politic, etnografic, economic etc. Dar moralul ne era tare, pe el ne bazam şi învingeam. Ce ne-a salvat ţara şi ce era să ne-o piardă decât moralul armatei, căzut în urma luptelor din Dobrogea şi Jiu şi ridicat prin trimiterea ajutoarelor franceze şi a Generalului Berthelot […] Ne e scăzut moralul, luptăm greu cu nevoile zilei fiindcă avem cererile prea exagerate şi pentru a le satisface recurgem la lucruri nepermise, numai bani să iasă. De aici vine şi fanfaronada strigătoare, lipsa de demnitate şi incoherenţele în care ne sbatem. Ce e de făcut ? Să punem stavilă exigenţelor noastre, nepotrivite de multe ori cu trecutul fiecăruia şi cu starea lui materială. Astăzi când toate gazetele scriu «criza economică, dezastrul financiar» Bucureştiul nu-ţi dă această înfăţişare. Ne-am făcut gălăgioşi fără a căuta să stăvilim răul.”