“Biserica este mama neamului românesc de totdeauna.” (Mihai Eminescu, 1850-1889)

“Rugăciunea unui dac

Pe când nu era moarte, nimic nemurior,
Nici sâmburul luminii de viață dătător,
Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeuna,
Căci unul erau toate și totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,
Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în
Sine-mi
Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?

El singur zeu stătut-au nanite de-a fi zeii
Și din noiam de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor dă suflet și lumii fericire,
El este-al omenimei isvor de mântuire
Sus inimile voastre! Cântare aduceți-i,
El este moartea morții și învierea vieții! […]”
(M  Eminescu, Rugăciunea unui dac)

Despre Văleni

Văleni este o localitate situată în partea de est a județului Neamț, la aproximativ 40 de km de Piatra Neamț și 30 de km față de Roman, în zona subcarpatică a Moldovei, într-o regiune deluroasă. Satul Văleni face parte din comuna Văleni (care anterior a mai fost denumită și Botești), învecinându-se cu comunele Bârgăoani, Dulcești, Tupilați și Gherăiești.

În trecut, comuna Văleni era formată din satele Văleni, Moreni, Munteni și David, iar după reorganizarea adminstrativă din anul 1968, cele patru sate au fost alipite comunei Botești. Din anul 2004 s-a revenit prin lege la vechea formă de organizare a comunei Văleni.

Așezarea este una dintre cele mai vechi din zonă, fiind locuită în trecut de dacii liberi, așa cum atestă descoperirile arheologice de la Morișcă (La Moară), La Humărie, Fântâna Ivănescului, Capăt Băndeasca, Între Adâncați, Dealul Cetății, Dealu’ lui Dănilă. 

Săpăturile arheologice au condus la descoperirea unor așezări omenești din paleolitic – epoca veche a pietrei, așezări neolitice (aparținând de Cultura Cucuteni, Cucuteni A-B și B, B-1 și C) până la feudalismul târziu – evul mediu (sec. X – XI). În zona Dealu’ lui Dănilă au fost făcute descoperiri specifice epocii bronzului (Cultura Costișa și Cultura Nouă), în urma cercetărilor arheologice realizate de către Alexandru Vulpe (1958-1967). La Morișcă a fost identificată ca fiind o altă așezare din prima epocă a fierului, în urma săpăturilor derulate în perioada 1959-1961; urmele locuințelor identificate indică existența unui strat de cultură aparținând sec. II – III d. Hr., precum și sec. VIII-IX. La 250 m distanță față de drumul care intră în Văleni sat, au fost descoperite două necropole carpice, cu un număr impresionant de 603 morminte de incinerație și înhumație (alte surse afirmă că au fost mai multe morminte).

Totodată, în spațiul public circulă ideea că la Văleni ar fi fost descoperit cel mai mare cimitir al carpilor (daci liberi) din sec. II-III d. Hr. (această informație datând din perioada anilor 1970), în care aceștia practicau, pe lângă incinerație și înhumarea.

De asemenea, după așezarea identificată la Capăt Băndeasca, undeva la 300 m distanță de aceasta, a fost descoperit, în anul 1965, și un mormânt de incinerație, apreciindu-se că pe tarlaua Drumul Davidului ar fi fost un cimitir din sec. II-III d. Hr.

Pe terasa din dreapta a Moldovei, în apropiere de râul Moldova, cca. la 1 km distanță, traversată de pârâurile Șarpele și Valea Mare, zonă cu suprafețe de păduri dese, această așezare a conferit vechilor locuitori, atât din antichitate, cât și din perioada medievală, condiții propice apărării. În zona cunoscută sub numele de Dealul Cetățuia au fost descoperite ruinele unei fortificații medievale.

Satul Văleni apare într-un act (uric) datat la 14 aprilie 1506, emis de domnitorul Bogdan al III-lea, în cadrul unui schimb de terenuri între Cozma Șarpe Gănescu (unul dintre marii dregătorii ai țării la vremea aceea) și Iurșa din Tucep, primul oferind satul Scortesti din Cirligatura și primind Scheia (Șchiai) pe Valea Albă, o așezare din vremea lui Alexandru cel Bun (la începutul sec. al XV-lea), fiind pe atunci propiretatea lui Vlad și a Ilcăi. Cu toate acestea, prima documentare a satului Văleni figurează din anul 1455, în timpul domniei lui Petru Aron, acesta fiind în proprietatea lui Pan Toader al lui Limbădulce.

„…ce au avut iai de la strămoșul nostru Alexandru voevod, boiarului nostru Șarpe postelnicul, un sat pe Valea Albă, pre nume Șcheia, unde au fost curte moșului lor, lui Vlad”

Proprietarii moșiei de la Văleni, de-a lungul timpului au fost:

– 1632: Dumitrașco, fost medelnicer;

– 1670-1680: Manea neguțătorul, în urma unei întăriri făcute de Vodă Duca (1665-1672);

– 1728: moșia Șcheia (satul Văleni) a fost vândută lui Ștefan Iane (presupus a fi tatăl lui Neculai Eni);

– 1803-1820: căminarul Gavril Eni;

– 1820-1836: căminăreasa sultana Eni;

– până în martie 1880: Ecaterina Stârcea Văleanca;

– 1880-1908: baronul Victor E. Stârcea;

– 1908-1944: baronul Ioan V. Stârcea; 

– 1944-1949: baronul Victor I. Stârcea și Ilinca Florescu;

– prezent: Michael E. Styrcea.

Ca și creștin devotat, încercând să își asigure un loc în veșnicie, Cozma Șarpe (ridicat în rang la 25 aprilie 1490 de către marele voievod al Moldovei, Ștefan cel Mare, care a domnit între 1457-1504, Șarpe devenit mai apoi, mare postelnic, din 25 aprilie 1501 până la 15 martie 1523, când a intrat în conflict cu domnia), la curtea din Scheia, în anul 1519, postelnicul ridica o biserică, având hramul Sfinții 40 de Muncenici din Sevastia. La această vreme, domnitor era Ștefăniță Vodă (1517-1527), nepotul lui Ștefan cel Mare și fiul lui Bogdan al III-lea. Cozma Șarpe a fost solul lui Bogdan al III-lea în Polonia (1512) și omul de încredere al lui Ștefăniță Vodă. Șarpe se trăgea din neamul boierilor Stravici, avându-l tată pe Gănescu Șarpe, aceștia fiind cunoscuți din secolul al XV-lea. Cozma Șarpe a fost căsătorit cu Draga (Drăghina), fiica lui Hărman pârcălab, iar fratele acestuia era pârcălabul Ion Gănescu. La Văleni, Șarpe venea „când treburile ţării îi permiteau”, până în anul 1523, când acesta a fugit în Polonia. Pe lângă moșia de la Șchiai, postelnicul mai avea și alte moșii, precum: Hodoreşti, Cârligătura, Crâsteşti, Vlădeni, Ilieşeşti, Păuleşti, Totomireşti, Drăguşeşti, Leţcanii, Poenile, Dobruşa, Visterniceni.

Boierii moldoveni, care aveau averi considerabile câștigate cel mai probabil în epoca de glorie a Moldovei, aveau obiceiul de a construi biserici care se încadrau în tradiția arhitecturală a fostei domnii a lui Ștefan cel Mare, ca act de pietate și din dorința de a-și asigura locul de veci (necropole unde să fie îngropați). La biserica moldovenească construită în stilul lui Ștefan, dar pe măsura rangului ctitorului (boier) se remarcă forma de navă, fără turle și planul tripartit (pronaos, naos și altar), cu ziduri din piatră.

Astăzi, biserica este declarată monument istoric (cod LMI, NT-II-m-B-10729.01),  fiind cel mai vechi lăcaș de cult din zona Romanului. 

Din pisania bisericii (sec. XVI) aflăm următoarele:

„Cu vrerea și ajutorul Domnului Dumnezeu, eu, robul lui Dumnezeu, dumnealui, Cozma Șarpe postelnic, a zidit acest hram la Curtea sa din Șchiai, întru numele Sfinților celor 40 de Mucenici din Sevastia, pe vremea binecredinciosului Domn Io Ștefan Voievod și s-a început a se zidi la 7027 (1519) luma lui martie 30 și s-a săvârșit în același an, luna iunie 22”.

Biserica postelnicului Șarpe, construită în trei luni de zile după cum este indicat de inscripția acesteia, atestată documentar în urmă cu 507 ani, reprezintă locul unde continuitatea spiritualității credinței ortodoxe a mai multor generații s-a contopit, fiind parte integrantă a patrimoniului nostru cultural. Aici întâlnim atmosfera vechiului sat moldovenesc și a aristocrației medievale moldovenești, precum și a nobilimii din sec. al XIX-lea, reprezentată de Ecaterina Stârcea Văleanca.

În prezent, natura și credința încă dictează ritmul vieții în micuța comunitate din Văleni (apreciată de părintele paroh undeva la 180-200 de familii, cu aproximativ 200 de copii la școală).

– conform recensământului din anul 2021, populația comunei Văleni se ridică la 1.208 locuitori, în scădere față de 2011 când fuseseră înregistrați 1.380 de locuitori.

Ansamblul bisericesc cuprinde biserica și un turn clopotniță; din anul 2008, preotul paroh este părintele George Ouatu. Biserica a fost restaurată și resfințită în anul 2006, aceasta mai fiind sfințită în anul 1864.

Lucrările de consolidare și restaurare a bisericii au fost demarate la 1 august 2025, această sarcină fiind încredințată preotului paroh de la momentul respectiv, Gheorghe Paleu, de către Episcopul Romanului, PS Eftimie. Zidăria a fost tencuită cu tencuială de epocă (mortar format din nisip, câlți și var). 

Din ansamblul bisericesc mai fac parte zidul împrejmuitor și monumentul funerar al cavalerului Iancu Stârcea, dar și doi arbori seculari de tisă (Taxus baccata, arbore al veșniciei), protejați prin lege, specie declarată monument al naturii, aceștia aflându-se în curtea bisercii ca martori ai istoriei, având vârste comparabile cu cea a locașului sfânt.

Ecaterina Stîrcea Văleanca

În 1864, la Văleni se aflau două moșii Santivane (satul David) și Stârcea Eni – Ecaterina.

Familia Stârcea („moldoveni și vechi mazili și răzeși din Bucovina”) este una dintre vechile familii de nobili moldoveni a evului mediu, care a făcut parte din Sfatul Domnesc (în anii 1515, 1518, 1520 și 1522). Cel mai vechi strămoș cunoscut al acestei familii este Tăbuci cel Bătrân, stăpân al satului Boianul Mare, iar printre nepoții acestuia sursele îi enumeră pe următorii: Ion Stârcea, pârcălab de Hotin, căruia voievodul Petru Rareș i-a întărit la 8 aprilie 1528, alături de fratele Mihul Stârcea, pârcălab de Cetatea de Baltă și sora Fedca, copii ai Nastei.

De asemenea, o altă întărire făcută de Alexandru Lăpușneanu apare într-un document din 27 martie 1560, către urmașii lui Tăbuci cel Bătrân, pentru o parte din Boian: „Neacșa fiica Fedcăi și nepoții lor de frate Tăbuci, fost ceașnic și surorile sale, Magda și Anghelina și Măriica, copiii lui Mihail Stârcea pârcălab și vărul lor Matiaș Stârcea fost vistier și surorile sale, Sorca și Anghelina, copiii lui Ion Stârcea stolnic, nepoții Nastei, strănepoții lui Tăbuci cel Bătrân”.

Dimitrie Cantemir pomenește de vechiul neam moldovenesc, Stârceștii, în prima parte a sec. al XVIII-lea, care ulterior, după anexarea habsurgică (1774-1775), boierimea moldovenească fiind asimilată în sistemul nobiliar habsburgic, aceștia au devenit cavaleri de Styrcea (Ritter von Styrcea)- Ilinca cu fii Gheorghe, Teodor și Ștefan, precum și verii lor, Șerban și Ștefan.

Neamul lui Eni (Iani) deținea moșia Șcheia (Văleni) încă de la 1728, proprietar fiind Ștefan Eni, tatăl sulgerului Neculai Eni, care era bunicul lui Gavril Eni. Neculai era căsătorit cu fiica lui Vasile Dragotă Moreanu, care era proprietarul moșiei Moreni. Astfel, Ecaterina Eni se năștea la 1806 în moșia Văleni-Moreni. Aceasta a fost trimisă la Mănăstirea Văratec încă din tinerețe, pentru a primi o educație aleasă, specifică așezămintelor monastice, învățând limba greacă, dar și diferite meșteșuguri tradiționale.

Ecaterina, născută Eni Văleanca, fiica lui Gavriil Eni și a Soltanei (Bantăs) Eni, s-a căsătorit (1806–1880) cu Iancu, cavaler de Stârcea (1799–1873), fiul cel mare al lui Gheorghe (1767–1833) și al Saftei (Ilski) Stârcea, din Bucovina. Ecaterina (d. 30 martie 1880) a fost înmormântată în cripta din curtea bisericii „Sfinții Patruzeci de Mucenici”, alături de soțul Ioan (Iancu) Stârcea. Aceștia nu au avut copii, iar moșia i-a rămas lui Victor Stârcea, fiul lui Manolache Stârcea din Bucovina. Moștenirea acestuia a ajuns în 1906, prin testament, la fiul său, baronul dr. Ioan Stârcea, al cărui mormânt se află în curtea Bisericii din Văleni. Michael David Edward Styrcea (n. 1954, la Londra), actualul moștenitor, este nepotul lui Ioan, fiul lui Victor Styrcea, unul dintre cei trei copii ai lui Ioan, ceilalți doi fiind Ionel Mocsony Stârcea (1909–1991) și Ilinca Ecaterina Stârcea (1911–1998). Michael Styrcea are doi copii (Alexandru Victor Ionel și Victoria Ecaterina Olivia), împreună cu soția sa, Jilly Anderson.

În anul 1864, după reabilitarea bisericii din Văleni, de către Ecaterina și Iancu Stârcea, locașul primește al doilea hram, Sfânta Treime, următoarele fiind menționate în actul de târnosire îngropat în piatra altarului: “Anul 1864, luna septembrie, duminica a 20-a, s-a sfințit acest lăcaș de PS Isaia Dioclias Vicolu.”

Reparațiile la biserică au fost capitale: a fost desființat peretele dintre naos și pronaos, au fost lărgite ferestrele, a fost înlocuită catapeteasma, au fost amplasate plăci de piatră drept pardoseală și a fost adăugat un pridvor cu gropniță dedesubt. Vechea catapeteasmă (de dinainte de 1864, despre care bătrânii satului povesteau că era foarte veche, probabil datând din sec. al XVI-lea) a fost distrusă într-un incendiu în anul 2001.

Turnul clopotniță (dotat cu ceas nemțesc), împreună cu zidul de incintă care împrejumuiește biserica, oferindu-i un aspect de biserică fortificată, au fost construite între anii 1878-1879, la inițiativa și cu sprijinul financiar al Ecaterinei Stîrcea, care era proprietara moșiei de la Văleni. Anterior, biserica fusese consolidată/reparată de către Elisabeta și Ion Stîrcea.

Un ansamblu de clopote masive cu o acustică deosebită (șapte clopote în total, dintre care, astăzi funcționează doar patru), turnate în grădina familiei Stîrcea (în prezent parcul dendrologic din Văleni, proprietate privată, aparținând moștenitorului familiei, Michael Edward de Styrcea), face ca zilele de sărbătoare și de duminică să răsune în întreaga comunitate. 

Orologiul din turnul clopotniță funcționează perfect și astăzi.

Pe pisania turnului clopotniță pot fi citite următoarele:

„În zilele alteţei regale Carol I, domnitorul României, ales de naţiune, s-a fondat această clopotniţă şi zidul împrejur, de către Ecaterina Stârcea Văleanca începându-se lucrarea la anul 1878 şi s-au săvârşit în anul 1879. În eterna sa memorie şi a neamului său Amin”.

În timp ce o altă sursă bibliografică menționează un text puțin diferit: 

„În zilile alteței sale regale Carol I Domnul României ales de națiune s-au fondat această clopotniță și zidul împrejur de către Ecaterina Stârcea Văleanca proprietara moșiei Văleni, Scheia și Moreni, districtul Romanul plasa Moldova comuna Văleni, soția cavaleriului Ioan de Stârcea fiica marelui caminari Gavrileni și a soției sale Soliana născută Bontaș începându-se zidirea în anul 1878 și s-au săvârzit în 1879 în eterna sa memorie și a neamului seu amin”.

Texte de pe alte inscripții indică: 

„Bisericii satului Văleni sau Șcheia, ținutul Romanului, s-a făcut această cutie cu cheltuiala robilor lui Dumnezeu, ava Ioan de Stârcea și soția sa Ecaterina născută Eni Văleanca la anul 1855 noiembrie.”

„În 1879 iulie 18 s-au vărsat acel clopot pentru ecclesia din satul Văleni sau Șcheia disctrictora Neamțu, chletuiala proprietarei acestei moșii Văleni sau Șcheia și Moreni, Catinca Stârcea-Văleanca, spre a sa pomenire și a neamului său, sub administrația lui Ioan Rei. Și s-au lucrat de fabricantul Vasile Focaroș din Petreuți, Bucovina.”

De asemenea, într-o dorință testamentară a Ecaterinei Eni Stârcea, aceasta făcea referire și la o icoană a Maicii Domnului (astăzi se află la biserica din Văleni), care scăpase dintr-un incediu produs într-o veche bisericuță din stejar în anul 1780, ctitorită de călugărul (arhidiacon) Calistrat Eni, ruda acesteia pe latură paternă (frate cu bunicul Ecaterinei, Neculai Eni):

„Icoana Maicii Domnului de la Moreni se va îmbrăca în argint și se va așeza în biserica din Văleni, făcându-se anual ajutoruri la copii săraci de prin școalele naționale cari învață și se poartă bine”.

Biserica din lemn de brad din satul Moreni avea hramul Sfintei Cuv. Parascheva și era ctitoria Ecaterinei Stârcea Văleanca; aceasta a fost consolidată/reabilitată în anii 1930 și 2008, însă apoi a fost distrusă (în totalitate) de un incendiu izbucnit în 17 aprilie 2016. 

Preotul paroh Ion Toma, în anul 1890 transmisese un raport către Episcopia Romanului în care scria următoarele: 

„Parohienii cei mai înaintați în vârstă spun că s-a făcut la 1780 de către arhimandritul Calistrat, și că la 1851, s-a reparat radical de proprietarul Ion Stârcea”. 

De asemenea, acesta descria lăcașul de cult astfel: „Biserica Moreni, parohială, era construită din lemn de stejar, cu scânduri de brad, vopsită atât pe afară, cât și înăuntru, acoperită cu tinichea făcută cam pe la 1800 după cum spun bătrânii de un arhidiacon din familia Eni cu numele Calistrat în locul altei biserici care arse; în anul 1888 s-a acoperit cu tinichea și vopsit acoperământul și pereții. În stare bună”.

Ecaterina Stârcea Văleanca a fost una dintre cele mai mari filantroape ale zonei. Aceasta a sprijinit școala din satul Văleni, care la început a funcționat în casele boirești și preoțești; prin testamentul său din 6 martie 1880, Ecaterina a donat o sumă de 3000 de galbeni pentru ctitoria „Școlii Ecaterina Stârcea”, cu clasele I – VIII (construită în perioada 1880-1887).

Domeniul și Conacul Styrcea din Văleni

Ansamblul Conacului Stîrcea, având cod LMI: NT-II-a-B-21131 este alcătuit din conacul propriu-zis (NT-II-m-B-21131.01) și parcul dendrologic (NT-II-m-B-21131.02), ambele fiindclasate drept monumente istorice, grupa B, prin Ordinul nr. 2865/2017 privind clasarea în Lista monumentelor istorice, categoria II – arhitectură, a – ansamblu, grupa valorică B a Conacului Stîrcea din comuna Văleni, judeţul Neamţ, şi a două subcomponente, Conacul şi Parc dendrologic, în categoria II – arhitectură, m – monument, grupa valorică B, situate în extravilanul comunei Văleni, judeţul Neamţ.

Acestea au fost recuperate de familia Styrcea, după un proces care a început în anul 1998 și a continuat până în 2010, proprietățile fiind confiscate de regimul comunist (conacul, confiscat la 22 martie 1949, a funcționat ca școală primară până la retrocedare). 

Conacul familiei Styrcea, înconjurat de terenuri agricole și păduri, astăzi face parte din patrimoniul cultural local, fiind restaurat în stilul specific arhitecturii boierești moldovenești. Acesta a fost premiat de Direcția pentru Cultură Neamț și reprezintă unul dintre puținele exemple de clădiri retrocedate care au valorificat patrimoniul prin redarea către comunitate a unei vechi reședințe boierești românești (cu arhitectură specifică sfârșitului sec. al XIX-lea). Constructorul dl. Mirel Grumazescu, director general al Grumtech, a lucrat cu măiestrie timp de șase ani la proiectul de restaurare a conacului; acesta a afirmat că ”Dumnezeu a binecuvântat locul dintru începuturi și de aceea el a fost populat doar cu oameni cu credință, care au întreținut starea asta”.

Michael Edward David Styrcea, moştenitorul boierului Ion Victor Styrcea, a declarant următoarele: 

”Tatăl meu a devenit refugiat în Marea Britanie după Al Doilea Război Mondial și instalarea comunismului în România. Iubea domeniul Văleni și era foarte trist că nu se mai putea întoarce acolo; vorbea despre asta în fiecare zi și îmi spunea multe povești despre momentele pe care le-a trăit la Văleni. În 1998, am avut ocazia să vizitez România. Am fost foarte interesat să vizitez Văleni și să văd locul despre care tata îmi povestise atât de mult. Dar eram complet nepregătit pentru șocul emoțional de a mă afla, de fapt, acolo. Vorbind cu localnicii care cunoșteau sau lucraseră pentru familia Styrcea; văzând mormintele și memorialele membrilor familiei din interiorul Bisericii Văleni; apreciind frumusețea uimitoare a locului în general și a parcului în special s-a creat combinația care mi-a schimbat percepția de la curiozitate, la începutul unei relații de iubire.

Așadar, când școala a eliberat conacul și s-a mutat la Moreni, am decis că voi restaura conacul și parcul, redându-le gloria de odinioară. […] Simt o profundă responsabilitate pentru această proprietate și am planuri pentru viitor, pentru a deschide acest loc mai mult către artă și a aduce împreună pictori, muzicieni, poeți.”

”A fost un omagiu adus memoriei tatălui meu, unchiului, mătușii, precum și generațiilor anterioare ale familiei Styrcea care locuiseră acolo.”

Remarc cu bucurie că, în plus față de responsabilitatea resimțită de către baronul de Styrcea, cea de a aduce artiști și poeți, acesta acționează în spiritul strămoașei sale, Ecaterina Eni Stârcea, manifestând dragoste față de semeni.

Recent, la Conacul Stârcea s-a desfășurat un frumos eveniment, „Crăciun cu bunicii, la conac”, prin care bătrânii satului și-au adus aminte de povestirile strămoșilor din trecutul boieresc al moldovenilor de altădată, precum și de patroana Văleniului, Ecaterina Stârcea.

Conacul are o lungime de 52 de metri și este alcătuit din trei corpuri care au fost construite în etape diferite. Se spune că cea mai veche parte a sa ar data din 1700.

Partea cu cerdac a casei-conac a fost construită în vremea familiei Eni  pe locul vechiului conac al postelnicului Cozma Șarpe, iar anexa din dreapta clădirii, posibil să fi fost construită în aceeași perioadă cu școala din Văleni (1887).

Proiectul de reabilitare a fost coordonat de arhitectul Șerban Sturdza împreună cu Mihai Șulea și a fost finalizat în 2015, păstrându-se vechea structură a conacului, iar corpul care fusese construit în anul 1926 a fost restaurat în totalitate.

Parcul dendrologic Văleni

Proprietatea familiei Stârcea se întindea pe o suprafață de aproximativ 3600 ha, unde fusese amenajat și un parc dendrologic, fiind plantați peste o sută de arbori și arbuști, dintre care și specii rare. 

Conform unui studiu din 2015 al Institutului Național al Patrimoniului, 12 parcuri au nominalizate ca fiind parcuri dendrologice cu cod LMI, printre care și parcul Domeniului Styrcea, din județul Neamț.

Prin parc dendrologic se înțelege un spațiu verde amenajat (arboret) în care sunt plantați arbori și arbuști de diferite specii, cu valoare științifică, acesta fiind destinat studiului condițiilor de dezvoltare a acestora, prin acțiuni educative, peisagistice sau de conservare.

În luna mai 2025, Parcul Dendrologic al Domeniului Styrcea a găzduit acțiuni de implicare ecologică (inclusiv plantare de arbori ornamentali, precum Parrotia persica sau Acer palmatum), printr-un eveniment organizat de Universitatea de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad” din Iași (Facultatea de Horticultură, specializarea Peisagistică). La acest eveniment a fost prezentă și Stella Carr, artist peisagist recunoscut, din Marea Britanie.

Baronul Michael de Styrcea a sprijinit inițiativa, acesta fiind implicat activ în conservarea și promovarea patrimoniului de la Văleni. 

Cu o floră diversă (specii de stejar – Quercus vilmoriniana, tisă – Taxus baccata, pin – Pinus sylvestris, arbore de lalea – Lirium dendronum, brazi argintii, carpeni de Carolina, molizi, Gingo biloba, chiparos japonez, salcâm galben, ienupăr de Virginia, magnolie, liliac chinezesc și mai mulți arbuști), parcul dendrologic pare a fi un loc care reconectează comunitatea locală cu proprile-i valori culturale și istorice într-un cadru peisagistic deosebit.

Din păcate, la momentul sosirii la obiectiv, chiar în zi de sărbătoare, sâmbătă, după – amiază, biserica era închisă.

Chiar și în locuri unde preoții / călugării au dispărut ori s-au împuținat (cum s-a întâmplat să aflăm în multe dintre locașurile sfinte spre exemplu, din țara vecină, Bulgaria), am avut totuși oportunitatea de a valorifica timpul călătoriei noastre și să vizităm bisericile/mănăstirile, acolo fiind în permanență o persoană care asigura accesul, bineînțeles în cursul zilei, având și un program afișat. Aveam inclusiv posibilitatea să cumpărăm obiecte de cult și să aprindem lumânări.

În schimb, la Văleni, nu există această posibilitate, în ciuda faptului că biserica este promovată inclusiv în cadrul unor emisiuni ale televiziunilor locale, ca fiind un obiectiv de interes turistic (având chiar și un mic muzeu etnografic și istoric). Cu părere de rău, pentru turiștii pasionați de peisaje pitorești și patrimoniu, această limitare nu este deloc avantajoasă. Poate în viitorul apropiat se va găsi o modalitate de a valorifica acest lăcaș de cult pentru a atrage cât mai mulți vizitatori interesați să afle despre trecutul istoric al Moldovei.

Cu drag,

Cati Tomulescu

Surse bibliografice:
https://www.youtube.com/watch?v=0wugGexLda4
https://www.valenineamt.ro/servicii-publice/ansamblul-bisericii-sf-patruzeci-de-mucenici-valeni/
https://lapasprinviata.ro/2026/02/23/biserica-sfintii-40-de-mucenici-din-valeni/
https://monumenteneamt.ro/biserica-sf-patruzeci-de-mucenici-ansamblul-bisericii-sf-patruzeci-de-mucenici
https://www.biserici.org/index.php?menu=BI&code=15766
https://www.ziarpiatraneamt.ro/comuna-valeni
https://www.templomok.org/index.php?menu=EVEA&id=8471
https://www.valenineamt.ro/servicii-publice/parcul-dendrologic/
https://www.valenineamt.ro/cultura-si-proiecte/momente-istorice/
https://ziarulatitudineadeneamt.ro/2023/02/27/biserica-din-comuna-valeni-construita-in-3-luni-rezista-de-500-de-ani
https://www.crestinortodox.ro/stiri/mitropolia-moldovei-bucovinei/biserica-localitatea-valeni-judetul-neamt-fi-resfintita-76168.html
https://ziarroman.ro/monumente-istorice-din-neamt-biserica-sf-patruzeci-de-mucenici-valeni/
https://comoaraculturalaaromaniei.blogspot.com/2013/10/biserica-din-valeni-neamt.html
https://localitati.fandom.com/ro/wiki/Comuna_V%C4%83leni,_Neam%C8%9B
https://analelebucovinei.ro/02_2023/19_documentar.pdf
CTITORI ȘI CTITORII DIN COMUNA VĂLENI, ȚINUTUL ROMANULUI, SECOLELE XVIII–XIX1 MĂDĂLINA-GEORGIANA MIHAI (MARIUȚAC)* Universitatea „Ștefan cel Mare”, Suceava E-mail: inamariutac@yahoo.com
https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_V%C4%83leni,_Neam%C8%9B
https://neamtdjc.ro/patrimoniul-cultural-al-judetului/arheologie/situri-arheologice-clasate-din-judetul-neamt/
http://www.valenimanor.com/
https://piatraneamtcity.ro/ro/places/domeniul-styrcea
https://neamtdjc.ro/legaturi/noutati-3/
https://www.uar-bna.ro/2018/proiecte/342/?fbclid=IwAR1_56RKlRlc5mSo9OTI-ph0KJWylTnoTEtMcbflsUY-DPYA4EtppaBx3EE
https://ziarulatitudineadeneamt.ro/2021/10/16/michael-de-styrcea-si-mirel-grumazescu-doi-dintre-oamenii-care-au-readus-la-viata-domeniul-valeni/
https://visitromania.ro/en/accommodation/domeniul-styrcea
https://mesagerulneamt.ro/2015/07/patrimoniu-conacele-boieresti-de-la-paragina-la-restaurari-regale/
https://www.facebook.com/seravaleni/videos/-%C8%99tiai-c%C4%83-la-doar-40-km-de-piatra-neam%C8%9B-se-afl%C4%83-o-fost%C4%83-ser%C4%83-reamenajat%C4%83-cu-grij/2256882654771291/
https://arhivelenationale.ro/site/download/inventare/Stircea-familial.-1835-1948.-Inv.-2075.pdf
https://www.ziarulderoman.ro/conacul-starcea-oameni-si-timp-locul-unde-povestile-raman-vii/
https://www.dragosgaspar.ro/profesori-si-studenti-ai-usv-iasi-au-plantat-arbori-decorativi-in-parcul-dendrologic-domeniului-styrcea/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Familia_St%C3%A2rcea
https://igloo.ro/peisaj-si-viziune-conacul-styrcea-redat-comunitatii/
https://www.facebook.com/uaiasi/posts/parcul-dendrologic-al-domeniului-styrcea-un-model-de-interven%C8%9Bie-restaurativ%C4%83-ho/1093554682814047/
https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/studentii-si-profesorii-usv-iasi-au-plantat-arbori-ornamentali-in-parcul-dendrologic-din-valeni-foto–1751876.html
https://www.rfi.fr/ro/rom%C3%A2nia/20260805-tradi%C8%9Bie-gastronomie-%C8%99i-terapie-la-tupila%C8%9Bi
bzi.ro/studenti-ai-usv-iasi-de-la-peisagistica-invitati-sa-revigoreze-parcul-dendrologic-styrcea-din-valeni-5242674
https://www.monitorulbt.ro/local/2025/05/06/parcul-dendrologic-al-domeniului-styrcea-un-model-de-interventie-restaurativa-horti-peisagera-profesori-si-studenti-ai-usv-iasi-au-plantat-arbori-decorativi-in-parcul-dendrologic-din-valeni/
Părintele Constantin Necula, Prof. Univ. Dr. Alexandru Vlad Ciurea. Regăsirea ființei prin știință și credință, Ed. Bookzone, 2023