Mascații de azi nu par a mai fi cei de ieri. Însă, trăirea de ieri pare să fie din ce în ce mai intensă azi. O mlădiță se înfiripă astăzi dintr-o rădăcină rămuroasă și adânc înfiptă în pământul strămoșesc al vechiului domeniu sucevean, actualmente nemțean. Originea neamului este unificatoare prin tradiție și grăitoare a sufletului prin bucurie și reînnoire.
“N-am murit ca neam al lumii
În vreo clipă viforoasă,
Cât colindele colindă
Şi copiii sunt acasă.”
„Într-o țară așa de frumoasă, cu un trecut așa de glorios, în mijlocul unui popor atât de deștept, cum să nu fie o adevarată religie iubirea de patrie și cum să nu-ți ridici fruntea, ca falnicii strămoși de odinioară, mândru că poți spune: ”Sunt român!” (Alexandru Vlahuţă)
Portret: Calistrat Hogaș – scriitorul “singurătății munților”:
„La urma urmei tot e mai bine să scrii despre ale tale decât despre ale altora; căci dacă, mai cu seamă, ai condei cinstit, apoi, în loc de o dată, îţi trăieşti viaţa de două ori; şi tot e mai bine să ţi-o trăieşti de două ori decât o dată. Căci viaţa asta oricât ar fi ea de amărâtă şi zbuciumată, dar tot se cheamă că te-ai încălzit la lumina soarelui, te-ai răcorit în suflarea vântului, te-ai răsfăţat în verdeaţa şi în florile primăverilor, te-ai îmbătat de şoaptele pâraielor şi ai visat la umbra pădurilor…”
#RebrandingNeamț 