COZLA – REZERVAȚIE NATURALĂ PALEONTOLOGICĂ, un monument de natură urbană

„Piatra Neamţ are o strălucire modernă, în armonie cu destinaţia sa de staţie de aer. Văzut noaptea, la lumina globurilor … Mai mult

Schitul Draga. Mănăstirea PIETRICICA și Mănăstirea PEȘTERA.

„Plecai… Muntele Pietricica, făcând pe stânga față răsăritului, ținea învăluit încă, în umbra-i
colosală, orașul adormit. Cel mult dacă, în aerul limpede al dimineții, se înălțau, ca deșteptate din
somn, sub întâile raze ale soarelui crucile cu fețe sclipitoare ale bisericilor; iar valurile de lumină
ale răsăritului depărtat, lunecând pe deasupra creștetului stâncos al Pietricicăi, întindeau, peste
adâncul văzduhului, o punte aeriană de pulbere aurită, care mergea să-și rezeme capătul
dimpotrivă pe negurile sure, în care se păreau cufundate până la gât piscurile viorii ale munților
din apus…” (Calistrat Hogaș – Pe drumuri de munte)

Cetatea PETRODAVA – BÂTCA DOAMNEI: obiectiv #RebrandingNeamț

„Noi am rămas în glie/Şi devenim pădure,/Şi devenim recolte,/Să vă hrănim pe voi,/Şi temelia ţării/S-o întărim cu oase/Şi iubitori de pace,/Şi vrednici de război./Cu tot ce năzăreşte/Din firea noastră veche,/Dăm Romelor de ştire,/Prin ierburi murmurând,/Că numai oboseala/Ne-a aşezat sub scoarţă,/Dar dacă e nevoie/Ne vom scula oricând.” (Adrian Păunescu – Din nou, Dacii liberi)

FAUNA ȘI FLORA NEAMȚ-ului: #INTRO

„Sus, pe Toaca Ceahlăului, te integrezi peisajului și te armonizezi în toate; îți cântă ființa de puterea acestui pământ și simți că te adaugi neamului tău” (Mihail Sadoveanu)

Personalități ale NEAMȚULUI

“Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!”. (Ion Creangă – Amintiri din copilărie)